ALINA MAVRODIN VASILIU

Luna lui Cuptor e pe sfârşite, dar pentru mulţi dintre numiţii şi aleşii neamului, ba şi pentru familioanele lor, deabia începe sezonul vacanţelor estivale. Nu în ţară, ci pe-afară! Din ţară îşi iau doar banii! Ăştia nu le put, ci doar ţara. Nu e de rangul lor să se cazeze, să mănânce şi să petreacă printre cei mulţi şi amărâţi care i-au votat, ori ba. Deşi n-ar avea ocazia să se împiedice de ei prin „resorturile” de la malul Mării Negre ori prin cele din staţiunile montane cu multe stele.

Oricum, milioanele de români şi copilaşii lor nici nu visează că ar putea să simtă mângâierea valurilor, ori răcoarea drumeţiilor montane. De-atâta „trai bun”, bineînţeles! Nici „de-o gârlă” nu mai au pe lângă sat ca să fugă la scăldat, fiindcă-s secate până şi gârlele de pe urma mafioţilor protejaţi politic, aşa cum tocmai am văzut prin judeţele vecine unde-au apărut, ilegal, ca ciupercile otrăvite după ploaie, salbe de microhidrocentrale. Nu pe degeaba!

Ci pe şpăgi cât casa! La propriu! Le văzurăm şi-n ţară, dar şi pe-afară! Ce gusturi imobiliare au unii la şpăgi! Şi la vacanţe exotice! Altfel, când îi auzi cum se jură că nu fură, cât sunt ei de patrioţi şi de docţi în politică, practici cu nevestele, generoşi cu amantele, sau cum cântă, dansează şi recită în campaniile electorale ca la serbările şcolare, nu îţi vine să-ţi dai peste mâna cu care i-ai votat? Mie, da! Şi-apoi, după ce şiau văzut urcaţi sacii-n căruţă, tuleo-n concedii pe-afară. Şi nu oriunde, ci pe cele mai scumpe riviere. În ţară, copilaşii românilor, mai ales ai celor care muncesc pe-afară, sunt abandonaţi în grija bunicilor. Ce frumos, ce idilic, ce amintiri din copilărie, ce vacanţe poetice!

Vorba lui Eminescu: „Fiind băiet, păduri cutreieram/ Şi mă culcam ades lângă izvor”. Care păduri? Care izvor? Munţi cheliţi, albii secate, sate depopulate, bătrâni săraci şi bolnavi, fără un cabinet medical în comună, în sate nici atât. Multe dintre spitalele orăşeneşti care deserveau locuitorii a zeci de comune pe o rază de 50 – 80 km au rămas şi acum cu lacătele pe porţi. Mai trimite copiii în vacanţe la bunici, dacă ai curaj. Dacă n-ai, bine faci!

Ţine-i pe lângă tine să se coacă-n apartamentele de cel mult 70 mp şi să stea cât e ziua de lungă cu ochii pe facebook ca să-i vadă pe aleşii neamului cum îşi postează busturile goale fotografiate pe iahturi, pe plaje luxuriante, prin croaziere de vis, pe terase de fiţe unde o cafea făcută din boabele spârcâite în caca de maimuţă costă cât jumătate din salariul minim pe economie, ori cât pensia unui votant conştiincios ale cărui palme au fost rupte de muncă.

Pentru românaşi nu sunt bani în ţară nici cât să-şi permită să meargă „la băi”, în staţiunile cu hoteluri de două stele, cu ceai, gem şi parizer la micul dejun. Ca să-şi poată lua „pe bilet” şi vreun nepoţel, nici vorbă. Asta era pe vremea lui Ceauşescu! Dar hai să nu fim nostalgici nici după vremurile alea! Şi totuşi... Nu prea ai cum să nu le compari cu astea de aleasă democraţie aflată sub dictatura economiei euroatlantice, care vrea să ne împrumute cu forţa, după ce ne-a luat aproape tot.

De pe urma ei profită de ani „buni” familioanele unor transpartinici interlopi şmecheri care, apropo, tocmai şi-au mărit salariile în ţară ca să se care în vacanţe pe-afară.

www.alinamavrodin.ro