Societatea europeană încearcă constant să evolueze. Au existat dinamici permanente care au făcut ca Uniunea Europeană actuală să fie forma de guvernare convenabilă europenilor. O dată la 5 ani, există posibilitatea de a vota pentru Parlamentul European, deci democrația participativă este ceva practic în Europa contemporană.

În 2008 a izbucnit criza financiară, iar economiile țărilor europene au fost puternic afectate. Șomajul a crescut enorm și mulți tineri au înțeles că Europa trece printr-o perioadă de incertitudini. Cetățeanul european și-a îndreptat atenția spre liderii europeni pentru a găși soluții, dar acești politicieni au zis atunci că „economia nu intră în competențele comunitare, ci este la latitudinea statelor membre să rezolve problema”. Juridic, veți zice, așa și este. Dar etic, cum a fost recepționat acest mesaj ? Omul simplu nu vrea răspunsuri savante, care îți explică că nu se poate aborda subiectul respectiv.

„V-am ales acolo, la Bruxelles, să găsiți soluții la problemele actuale˝, au zis cei mai mulți, poate cu vocea tremurândă. Totuși, liderii europeni au învățat ceva. Așa cum cunoaștem, de doi ani, o altă criză este în viețile noastre. Pandemia a prins nepregătit sistemul european, dar şi întreaga planetă. În primele luni, cam până prin mai 2020, structura europeană a bâjbâit. Părea un scenariu apocaliptic, în care ni se pregătea din nou răspunsul clasic, ˝Sănătatea nu este de competența structurii europene, ci este abordată la nivelul fiecărui stat membru˝.

(va urma)