GEORGE COANDĂ

Tot românul a luat la cunoştinţă că a început deja goana electorală pentru Cotroceni. Aşa că nu e de mirare că, respectând cutuma valahă postdecembristă, unii „fură startul!”. Unii îl fură pe muteşte, alţii pe hoţeşte, alţii prosteşte şi mulţi, foarte mulţi... nemţeşte. În fine. Dacă n-a fost să ne reîntoarcem la monarhie, şi nu prea văd dacă ar mai fi posibil să ne reîntoarcem, uite cum tot românul crede că are în raniţă bastonul de mareşal, na poftim, rectific, crede, deci, că-şi poate trage sub fund fotoliul prezidenţial de la Cotroceni.

Aşa că indiferent de ce e-n ţară, că biata trage să moară, s-a şi pornit goana după fotoliul ăsta atât de seducător, în timp ce poporul este târât într-o fierbere politico – penală absolut dementă. Dar tocmai de aceea ţara este foarte atractivă fiindcă, în apele ei tulburi, adoră să-şi pescuiască funcţii publice şi averi colosale diverşi inşi care se pretind a fi salvatori ai neamului românesc. Deocamdată a şi intrat în campanie un oarecare domn Moise trăitor pe meleaguri germane şi care, gură bogată, cică este posesorul unui plan mirobolant de salvare a României. Dar cum e să arate ăst plan nu ne-a dat niciun amănunt. Rămânem în aşteptare cu sufletul la gură. Haida - de! Şi, iată-l şi pe domnul pesedist Liviu Pleşoianu, băiat isteţ, cu vorbele la el şi cu o viziune holistică asupra lucrurilor. Era să zic „lucrului bine făcut” dar mi-am adus aminte că ăsta a fost în campania electorală (o mai fi?) sloganul fostului primar de Sibiu, herr Klaus Werner Iohannis. Şi a fost să fie unul „cool”, de vreme ce cetăţenii patriei române s-au lăsat seduşi şi duşi cu turma la votare ca să îl facă preşedinte, nădăjduind că, având sămânţă de neamţ, o să facă şi treabă de neamţ, după ilustrul model regal. Dar n-a fost să fie ci, dimpotrivă, cu tot regretul, a fost/ este o mare dezamăgire. Bun, trecem mai departe, neamţul nostru iată-l cu hăitaşii pe urme. Şi, nu mă îndoiesc, vor mai fi şi alţii... Pe unii, cum s-a mai întâmplat şi altădată, nici nu vom avea habar de unde să-i luăm. Dar ce-om fi vrând, asta e democraţia, oricine are dreptul să lupte- depinde cum o face – cu ochii ţintă, cât ceapa, pe butelia puterii! Am zis-o p-asta, că poate fi luată şi ca un aviz amatorilor: buteliile, dacă nu ai priceperea să umbli atent cu ele, mai şi explodează. Ei bine, herr Iohannis, abia întors din zări exotice, pe unde dădu o fugă ca să-şi tragă sufletul în concediu, zice-se, se şi văzu cu concurenţa la uşă. Liru, liru, oameni buni, staţi pe aproape că începe circul electoral cu ajutoare nemţeşti şi recuzită pe măsura interesului politic/economic pentru funcţia prezidenţială. Deocamdată asistăm cu sufletul la gură la „spectacolul” mediatic oferit de dezvăluirile despre procurorii ”de elită”, foarte susţinuţi de cea pe care o divinizează herr Kalus&Comp din UE şi SUA, precum şi de o anumită parte a clasei politice din ţară şi din Parlamentul European. Vedem aşadar cum până şi „statul mafiot”, vorba lui nea Traian Băsescu, creatorul său, a luat-o razna în timp ce urmaşul său la Cotroceni, care mai vrea o tură de 5 ani în aceeaşi funcţie, tace – tace şi iar tace de când s-a întors din Tenerife. Dar ce face când tace?