ŞTEFAN KHALIL

Seria noastră dedicată istoriei lăcaşurilor de cult din judeţul Dâmboviţa este astăzi închinată Bisericii Sf. Ioan Botezătorul - Băleni Români. Parohia Băleni - Români este situată pe malul drept râului Ialomiţa, la 20 de kilometri de municipiul Târgovişte. Istoria arată că în aceste locuri a fost un lăcaş de cult încă de la sfârşitul secolului XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. Potrivit unui document istoric ce datează din 2 martie 164,1 ce aparţinea lui Badea postelnic, fratele marelui ban Udrea Băleanu, care nu avea copii, acesta a lăsat averea nepoţilor săi, Gheorghe Culcerul şi Petru paharnic, care erau băieţii vărului său, Ivaşcu voinic. Udrea Băleanu spunea înainte să moară să fie îngropat ,,la a noastră biserică din sat unde zac şi oasele părinţilor mei’’. Astfel, putem să tragem concluzia că prima biserică din comuna Băleni a fost ridicată în timpul domniei lui Mihai Viteazul, de către Marele Ban Udrea Băleanu şi fratele său Badea postelnic, alături de părinţii lor. Comuna Băleni este locuită de timpuri foarte îndelungate. Primul document care atestă că în această zonă a locuit cineva, este din anul 1451. Este vorba despre un privilegiu ce a fost acordat boierului Mihail şi fiilor săi din partea Voievodului Vladislav. Primul lăcaş de cult din acest loc a fost dărâmat şi înlocuit de o nouă construcţie, aşezat pe aceeaşi temelie, cu o deosebire că s-a extins temelia spre răsărit, iar în acest fel s-a modificat dispunerea. Ctitorul celei de-a doua biserici a fost clucerul Grigoraş Băleanu, lucrările de construcţie desfăşurându-se între anii 1767- 1772. Acest lucru a fost regăsit şi în cartea cu pisanii, din colecţia Ştefan Greceanu, în care se afirmau Grigoraş Băleanu vel clucer şi soţia sa, Anita, care încep prin anul 1767 zidirea din temelie a bisericii din sat, iar de zugrăvit termină undeva prin anul 1772. Se pare că numele vechi al comunei Băleni a fost Rusii, iar numele de Băleni vine din familia de mari boieri cu numele de Bălea. În acest fel, spre sfârşitul veacului al XVII-lea, satul a început să se numească Băleni, iar boierul proprietar a luat numele de Băleanu. Nici nu trecuseră şapte decenii de la ridicarea ctitoriei lui Grigoraş Băleanu, iar în anul 1840, în urma unui cutremurului puternic, sfântul lăcaş de cult a avut mult de suferit. Marele Ban Grigore Băleanu a pus temelia unui nou lăcaş de cult în comuna Băleni. La punerea pietrei de temelie, a participat domnitorul ţării Româneşti de atunci, Alexandru Ghica. În anul 1842, Grigore Băleanu a trecut la cele veşnice, iar lucrările bisericii au fost continuate de marele logofăt Nicolae Băleanu. În anul 1901, biserica a fost din nou reparată, iar vechea pisanie a fost înlocuită cu una nouă. Din cauza cutremurelor din 1940 şi 1977, lăcaşul de cult din Băleni -Români a fost grav afectat. Lucrări de consolidare s-au mai făcut între anii 1980-1982 şi 2005-2009, când sau făcut lucrări de refacere a învelitorii. Biserica din Băleni- Români este una dintre cele mai impozante biserici din judeţul Dâmboviţa. Aceasta are abside mari în naos, cu zidire masivă, cei patru stâlpi de susţinere sunt masivi, pe o parte şi mai sunt şi alţi patru pe cealaltă parte, dintre care doi susţin altarul. Cele trei turle existente au o arhitectură diferită: două sunt în interiorul bisericii, iar a treia, mai mare, este din zid în care se află şi clopotul. Multe picturi din lăcaşul de cult aparţin lui Gheorghe Tătărescu, care sunt de un colorat foarte viu, influenţa Renaşterii fiind foarte pronunţată. Catapeteasma este aurită, fiind comandată şi adusă din Italia. Chiar la intrarea în biserică sunt redate portretele ctitorilor, de Tătărescu, într-un mod artistic. Deasupra uşii este portretul lui Grigore Băleanu, ctitor al acestei biserici, născut la 1770, decedat la 1842. De asemenea, avem portretul Logofătului Grigore Băleanu, fiul logofătului Ion Grigore Băleanu, născut la 1734, decedat la 1793. La stânga se află portretul Banului Udrea Băleanu, tovarăş de arme al lui Mihai Viteazul, născut la 1550, ucis de sabie la 1601 de Simion Movila. Mai este şi portretul lui Nicolae Băleanu, 1800-1868, în naos se află mormântul acestuia. Pe piatra funerară scrie: „Aici odihneşte în sânul Domnului marele ban Grigore Băleanu, fondator acestui sfânt lăcaş de cult 1770-1848”.