GEORGE COANDĂ

În fosta mare sală a congreselor Partidului Comunist Român, şi este vorba despre Sala Palatului (regal cândva), sâmbătă, 10 martie a.c., s-au desfăşurat lucrările unui congres extraordinar al Partidului Social Democrat. M-am întrebat, urmărind, e drept, la televizor, aceste lucrări, de ce a fost nevoie ca Liviu Dragnea să fi pus la cale acest forum suprem al partidului, şi încă unul extraordinar? Aş răspunde: sui generis, atâta vreme cât au fost făcute alegeri parţiale pentru organul de conducere, capul leadership-ului Liviu Dragnea rămânând ferm la cârmă. Eu cred că acest congres a fost unul pro- Dragnea, iar disciplina de partid a funcţionat fără reproş, chiar dacă au existat şi disidenţe exprimate public, la televiziuni, şi unele tensiuni interne. Congresul a pus, în unanimitate, batista pe ţambal. Este clar, oricum am privi lucrurile, le place unora, nu le place altora, Liviu Dragnea a ieşit, nu ştim pentru cât timp, întărit. Şi vin acum la chestiunea principală, cuvântarea cu caracter de „proiect de ţară”, rostită cu un uşor aer triumfalist de Liviu Dragnea. Pe fond, au fost avute în vedere, axate pe 8 puncte - idei forţă, problemele fundamentale cu care se confruntă, la ora actuală, România. Şi înăuntru, şi peste hotare. Iar mie, unul, nu mi-a displăcut anveloparea într-un naţionalism raţional a întregului discurs-program, justificat de celebrarea Centenarului Marii Uniri. Sper să nu greşesc dacă voi spune că acest discurs a fost unul premeditat, cu siguranţă, gândit ca pentru un candidat la funcţia de preşedinte al republicii. Cu alte cuvinte, Liviu Dragnea a pregătit spiritele în partid şi în ţară. Şi iar sper să nu greşesc, cred că scopul disimulat al organizării congresului tocmai acesta a fost. Bref: Liviu Dragnea s-a lansat în cursa electorală prezidenţială fără s-o declare explicit. Dar eu unul m-am prins şi sunt sigur că nu doar eu am înţeles acest lucru. Acum, discursul a reiterat programul de guvernare al PSD din campania electorală la parlamentare. Măcar să fie în stare actualul guvern, păstorit de Viorica Dăncilă, să-l ducă la reală îndeplinire. Addenda: deloc de neglijat ideile de politică externă privind nişte relaţii strong cu China şi Israel, dar mai ales reunirea Basarabiei cu Patria-Mamă România (din păcate, cam eufemistic exprimate). De fapt, sloganul afişat al congresului a fost „România Reunită” (N.B. În tot acest timp, herr Klaus Werner Iohannis s-a dat, vesel şi indiferent, cu schiurile prin munţii patriei, iar nişte protestatari anti-PSD au fost trimişi să se încaiere „spontan” cu jandarmii în faţa Sălii Palatului. Nimic nou, deci, în planul opoziţiei la PSD). P.S. La vot a ieşit cum s-a vorbit. Aşadar, a fost, odată ca niciodată, un congres extraordinar al unor luminoase perspectivă de ţară în multilaterală răvăşire. Om trăi şi-om mai vorbi despre ce s-a votat şi ce-am căpătat…