COSTIN MIHAI

S-a rupt cerut, iar perdeau de apă s-a abătut cu furie peste Târgovişte. Plouă necontenit de ore bune în această duminică de iunie, pe 12 ale lunii, anul de graţie 1977. E ziua marelui meci CS Târgovişte – Steagul Roşu Braşov, „meciul cheie pentru realizarea promovării în Divizia A”, cum frumos titrează fascinantul Radu Urziceanu. Stadionul de lângă Turnul Chindiei e prea mic pentru un interes aşa de mare. Sunt 25.000 de suflete în tribune, prin copaci, pe ruinele Curţii Domneşti, la Casa Armatei sau pe gardul dinspre ştrand. Afară, la porţi, au mai rămas câteva mii de oameni, în speranţa că vor reuşi până la urmă să vadă meciul vieţii.

Un meci pe care l-au jucat Mircea Stan, Dumitru Gheorghe, Ion Ene, Florea Alexandru, Ion Pitaru, Constantin Tănase, Adrian Furnică, Decebal Neagu, Gheorghe Tătaru, Nicolae Kallo şi Claudiu Sava. Pe banca de rezerve erau Gheorghe Greaca, Nelu Isaia, Gheorghe Ilinca, Nicolae Stancu, Alexandru Rus, Radu Grancea şi Constantin Pietroianu. Cât s-a terminat? „7- 0 în teren şi aplauze în tribune pentru oaspeţi”. Oare vă mai aduceţi aminte de acel „nobil” 7-0 cu Steagul Roşu Braşov, când popicăria s-a dărâmat sub greutatea oamenilor, care nu mai simţeau nici ploaie, nici frig şi nici durere, doar bucuria unei victorii istorice şi a unei promovări de poveste în Divizia A? „Verdict logic, drept, care vine să răsplătească admirabile investiţii de energie şi pasiune, eforturi neprecupeţite – morale şi, de ce n-am spune-o, materiale – aşteptări îndelungate, dovezi de perseverenţă, de dragoste, şi chiar devotament pentru fotbal”, scria vibrând de emoţii regretatul Radu Urziceanu, aşteptând cu nerăbdare marile lupte din prima divizie.

„Să-l vedem noi, acum, pe Dudu Georgescu, dacă o să mai dea uşor cu capul pe lîngă Ene şi Florică: să-l vedem noi pe Răducanu, dacă o să-i mai ardă de glume cînd şutează Sava sau Tănase: să-l vedem noi pe Dumitru, dacă celebrul său atac „prin alunecare” o să-i mai meargă cu Pitaru!! Târgoviştei, activitatea lungă în A!”. Să-i vedem noi, acum, pe băieţii lui Nicu Croitoru, dacă le calcă pe urme legandarilor fotbalişti comandaţi de Nicolae Proca. Să-i vedem noi, acum, pe suporterii târgovi şteni dacă vor mai umple „popicăria”, înlocuită cu tribune din ciment. Să-i vedem noi, acum, pe braşoveni, dacă pleacă victorio şi din „Groapa cu lei” de la Târgovişte? Nu au făcut-o niciodată, aşa că trebuie să-i mai batem o dată.

Pentru istorie, pentru prezent şi pentru viitor. Cine iubeşte cu adevărat fotbalul târgoviştean şi cine trăieşte fenomenul Chindia, nu poate lipsi astăzi de la un meci ce stârneşte amintiri, orgolii şi speranţe. Haideţi să umplem „popicăria”, să retrăim momentul 12 iunie 1977! P.S. Am crezut că fotbalul târgoviştean a murit pentru unii odată cu marile echipe din mileniul trecut, Metalul, CS şi Chindia. Rar s-au interesat de soarta noii Chindia, nu ştiau nici măcar în ce ligă joacă. Tare ma bucurat când am simţit că flacăra s-a reaprins în sufletul lor, întrebându-mă cât costă biletul la partida de astăzi, cu FC Braşov.

După ani buni, vor să vadă din nou un meci de fotbal la Târgovişte. Le transmit că se intră gratis şi că vor vedea o echipă a Chindiei care va lupta ca niciodată. Sunt sigur de asta. Vedeţi ce înseamnă să joci la un alt nivel, cu adversari din prima ligă? Oare cum ar arăta un meci cu Steaua, la Târgovişte, în nocturnă, pe un stadion nou? Nu-i aşa că simţiţi „furnicături” pe şira spinării?