❚ Pe lângă faptul că operaţiunea în sine este extrem de costisitoare şi greu de realizat cu actuala tehnologie, problema principală este depozitarea ulterioară a mâlului acumulat pe fundul lacului ❚ Potrivit directorului Institutului de Biologie al Academiei Române, Octavian Popescu, tonele de mâl devin, odată scoase din apă, o sursă uriaşă de poluare aeriană, în România acesta neputând fi tratat termic şi folosit ca îngrăşământ natural, aşa cum se întâmplă peste hotare

VIOLETA STANCIU

Decolmatarea lacului de acumulare de la Pucioasa, care a ajuns de la 9 milioane de metri cubi de apă (la momentul inaugurării) la 2 milioane metri cubi de apă (în prezent), reprezintă o soluţie costisitoare şi greu de realizat cu actualele mijloace tehnice! După vizita recentă făcută în judeţul Dâmboviţa, pentru a lua pulsul situaţiei de la Pucioasa, directorul Institutului de Biologie din cadrul Academiei Române, Octavian Popescu, a declarat că decolmatarea lacului de acumulare nu este la îndemâna oricui. Problema principală care se ridică, în urma acestei ample operaţiuni, este depozitarea mâlului acumulat pe fundul lacului, foarte „bogat” în bacterii (în special Clostridium Perfringens, temuta bacterie din cauza căreia dâmboviţenii din zonă au suferit de la începutul anului până în urmă cu câteva zile), care ar deveni o sursă de contaminare aerogenă, mult mai periculoasă decât cea din apă.

„Golirea lacului nu e o problemă. Îl goleşti, dar trebuie decolmatat, iar această acţiune implică mult prea mulţi bani. În alte ţări, acest mâl, care este foarte bogat în bacterii, inclusiv în Clostidium Perfringens, este tratat termic şi după aceea este folosit ca îngrăşământ fertilizator natural, pentru că este foarte bogat în sursele de care are nevoie o plantă. Deci pentru agricultură acest mâl este un fertilizator ideal. Numai că, la noi, nu există posibilitatea decolmatării... Şi chiar dacă, să zicem că ar exista, ce faci cu mâlul acela, unde îl duci? Pentru cf, odată scos, acesta devine o sursă de contaminare prin aer... Deci, o altă problemă care e mult mai periculoasă, pentru că vântul poate să ducă la mare distanţă porii respectivi”, a semnalat la Târgovişte academicianul Octavian Popescu.

Zeci de mii de locuitori din nordul judeţului au suferit din cauza apei, iniţial sistată în data de 16 ianuarie a.c., după ce s-a descoperit bacteria Clostridium Perfringens, iar apoi, timp de aproape o lună, deşi a fost reluată furnizarea, consumul apei a fost permis doar pentru uz menajer. Toate restricţiile la consum au fost ridicate săptămâna trecută de Direcţia de Sănătate Publică Dâmboviţa dar, din păcate, problema sursei de apă de suprafaţă, provenite din lacul de acumulare Pucioasa, rămâne valabilă.

Deşi conducerea judeţului a promovat un proiect de hotărâre de Guvern, prin care să se finanţeze construcţia unei conducte de aproximativ 3 km între localitatea Berevoieşti şi Pucioasa, ocolindu-se lacul de acumulare, răspunsul Cabinetului Cioloş a fost să se caute o altă sursă de aprovizionare, pentru că apa destinată uzinării de la Berevoieşti este considerată de specialişti o sursă alterată.