Rada Florin Iulian, domiciliat în comuna Buciumeni, sat Dealu Mare, judeţul Dâmboviţa, este un tânăr de 24 de ani care, aproape toată viaţa şi-a trăit-o în beznă. Diagnosticat la numai 3 anişori cu tumoră cerebrală, a trecut cu success prin chinul unei operaţii şi al unor proceduri medicale specifice, însă, cu toate acestea, şi-a pierdut vederea.

Speranţa însă nu şi-a pierdut-o şi, după o copilărie şi o adolescenţă în întuneric, neîncetând să studieze şi să se specializeze, dorindu-şi mai mult de la viaţă, dar mai ales să nu depindă de nimeni, dimpotrivă, el să fie cel care ajută, Florin a primit o speranţă medicală din Thailanda.

Revoluţionarul tratament ce constă în implantul de celule stem ar putea să facă minuni şi în cazul său, redându-i vederea şi şansa la o viaţă normală. Florin solicită ajutorul oamenilor cu suflet mare şi cu posibilităţi materiale, întrucât mai are nevoie de 24.000 de dolari pentru intervenţia medicală.

Donaţiile dumneavoastră se pot face în conturile deschise la Banca Comercială Român: RO08RNCB0128117276550002 (în euro)

RO35RNCB0128117276550001 (în lei)

Vă mulţumim!

Memoriu, istoricul bolii

Mă numesc Rada Florin Iulian, domiciliat în comuna Buciumeni, sat Dealu Mare, judeţul Dâmboviţa, sunt născut pe 15 martie 1991. Povestea suferinţei mele începe în 1994, la vârsta de 3 ani, când abia deschisesem ochii, urmând să păşesc în viaţă. Soarta a avut alte planuri cu mine. Suferinţa mea a început prin stări de vomă şi ameţeli, pe care eu nu le înţelegeam la acea vârstă şi nici măcar doctorii de atunci n-au pus un diagnostic precis, zicând că aceleaşi simptome se datorează răcelii şi viermilor intestinali, boli specifice copilăriei.

După perioade de internare la secţia pediatrie a spitalului orăşenesc Pucioasa şi a tratamentului necorespunzător bolii mele, starea mea de sănătate s-a agravat, ajungând să nu mai văd. Făcând o criză, am fost internat de urgenţă la secţia neuropsihiatrie din cadrul Spitalului Judeţean Târgovişte. Aici, în urma investigaţiilor medicale, am fost diagnosticat cu tumoră cerebrală. De urgenţă am fost trimis la Bucureşti, la Spitalul de Copii „Grigore Alxandrescu”. Imediat medicii au decis că trebuie să ajung de urgenţă la Spitalul „Bagdasar Arseni”, deoarece au zis că trebuie să mă opereze. La acest spital am fost internat la Secţia neurochirugie, la domnul profesor doctor Vlad Alexandru Ciurea.

De aici totul a decurs foarte repede. În urma investigaţiilor, domnul profesor a hotărât ca prima intervenţie să fie operaţia de hidrocefalee internă obstructivă secundară, drenaj ventriculo-peritoneal unişhunt pe data de 13 iulie 1994, urmând ca la o săptămână să-mi extragă tumora gigant de vermis şi emisfer cerebelos drept (astrocitom-fibrilar), pe care a efectuat-o sub microscop timp de 5 ore şi jumătate. Operaţia a fost o reuşită, dar domnul profesor Ciurea ne-a comunicat că vederea a fost afectată din cauza întârzierii intervenţiei chirurgicale şi numai o minune poate să mi-o redea.

După aceasta a urmat un drum lung, în beznă. Lună de lună timp de un an mergeam la control, sperând ca minunea să se întâmple. La şase luni de la operaţie, datorită evoluţiei bune a stării mele, drenajul ventriculo-peritoneal mi-a fost înlăturat, întrucât presiunea intracraniană se reglase. Neavând nicio speranţă de revenire a vederii, la îndemnul profesorului Ciurea, am consultat diferiţi medici oftalmologi. Am fost, în primul rând, la Târgovişte, la doamna doctor oftalmolog Oprescu Maria, care cu părere de rău m-a diagnosticat cu atrofie optică bilaterală. Am încercat şi în Capitală, la Spitalul Griviţa, la domnul doctor Boieraş, care mi-a pus acelaşi diagnostic.

După o perioadă, am mers şi la o clinică privată, unde profesau medici oftalmologi olandezi – acelaşi diagnostic. La recomandarea unor prieteni am încercat şi la clinica de oftalmologie din Poiana – Câmpina, la profesor doctor oftalmolog Cojocaru. Aici am fost internat şapte zile pentru investigaţii şi tratament, executându-mi nişte injecţii în ochi pentru stimularea nervului optic. Tratamentul nici de această dată nu a dat rezultat. Auzind că a apărut un aparat mai performant decât computerul tomograf, acesta fiind RMN-ul, am efectuat şi un RMN la Spitalul Elias, ca să putem vedea evoluţia nervului optic. În urma acestei analize mi s-a pus acelaşi diagnostic – atrofie optică. Eu tot timpul speram că această stare se va schimba şi de aceea mergeam anual al Târgovişte, efectuând câte un control oftalmologic. Aşa, pe întuneric, viaţa mea a trebuit să-şi urmeze cursul. M-am înscris la şcoala specială pentru persoane cu deficienţe de vedere din Buzău în anul 1999, unde am urmat cursurile Şcolii Generale I-VIII şi Liceul de Filologie timp de patru ani.

Absolvind cu succes, m-am înscris la cursurile Şcolii postliceale de masaj „Regina Elisabeta” din Bucureşti. Nefiind împăcat pe plan profesional, am hotărât să urmez şi cursurile Facultăţii „Valahia” din Târgovişte, la secţia româno-engleză. Datorită accesului la internet şi a evoluţiei ştiinţei medicale, am aflat de revoluţionarul tratament ce constă în implantul de celule stem, care poate şi pentru mine să facă minuni, redându-mi vederea ca şi eu să pot avea o viaţă normală. Acest tratament se efectuează cu succes în Thailanda, de aceea recurg la bunăvoinţa dumneavoastră, cerând un ajutor bănesc pentru a strânge suma de 24.000 de dolari, bani pe care nu-i avem din surse proprii.

După 21 de ani în întuneric, în sfârşit am o şansă şi sper din tot sufletul ca, fiindu-mi alături oameni cu inimă mare, să pot vedea şi să nu mai depind de cei din jur.

Vă mulţumesc!

Rada Florin Iulian