Când, în urmă cu mai bine de patru decenii, reputatul futurolog american Alvin Toffler lansa celebra sa carte „Al treilea val” („The Third Wave”), foarte puţini de pe planeta Pământ au luat seama la premoniţiile sale şi care, rapid, s-au dovedit a fi fost extrem de precise, dar şi la acel avertisment îndemn din finalul cărţii: „Nouă ne revine, aşadar, responsabilitatea schimbării.

Şi trebuie să începem cu noi înşine, învăţând să nu închidem prematur ochii spiritului faţă de ceea ce este nou, surprinzător, aparent radical […] Şi înseamnă mai presus de reconstrucţie chiar acuzm, înainte de dezintegrarea sistemelor politice existente să fi ajuns la punctul când ar răsuna pe străzi tropotul cadenţat al forţelor tiranii, iar tranziţia paşnică la democraţia secolului al XXI-lea ar deveni cu neputinţă.

Dacă vom începe acum, noi şi copiii noştri vom putea luat parte la opera captivantă de reconstrucţie nu numai a structurilor noastre politice perimate, ci şi a civilizaţiei înseşi. Asemenea generaţii revoluţionarilor defuncţi avem menirea de a crea”.

Şi, Toffler, ne-a atras atenţia/ ne-a avertizat asupra evoluţiei spectaculare/revoluţionare a umanităţii standardizare, mecanomanie, piramidele puterii, frenezia naţiunilor, ofensiva imperialistă, uneltele viitorului, reambalarea spaţiului, industria genelor, demasficarea mijloacelor de informare, amplificarea creierului, casa electronică, familia nucleară, criza de identitate a corporaţiilor, prosumatorul, conştiinţa planetară, sfârşitul „marketizării”, dislocarea naţiunii, practopia, telecomunitatea, armatele private, puterea minorităţilor, democraţia semidirectă.

(va urma)