GEORGE COANDĂ

Pentru a readuce la Patria Mamă pământurile străbune astfel răşluite, România, neavând nicio altă alternativă, se aliază cu cel de-al Treilea Reich hitlerist care, nemaidând doi bani pe pactul parafat cu Stalin în urmă cu doi ani, atacă în zorii zilei de 22 iunie 1941 Uniunea Sovietică în conformitate cu conceptul devenit „program de acţiune”, şi în Primul Război Mondial şi în mintea lui Hitler mai târziu „planul Barbarossa”, lansat în secolul XIX de geopolicienii Friedrich Ratul şi argumentat în perioada interbelică de Karl Haushofer, acela de „lebensraum”. Dacă din partea lui Hitler era vorba de o răfuială imperialistă cu internaţionalismul comunist al lui Stalin, din partea României s-a produs acum 80 de ani, de fapt, un contraatac pe deplin justificat menit a-şi reîmplini Vatra istorică strămoşească mutilată tâlhăreşte în 1940. iunie 1940 decât, pur şi simplu, nişte odioase declaraţii de război, urmate, manu militari, de cucerire şi ocupare. Aşadar, ca să fie limpede şi cinstit pentru toată lumea, şi, mai ales, pentru politrucii capitalişti ai lui Putin mândrie nevoie mare a fi moştenitori ai activismului bolşevic – şi istoricii ruşi care se fac a nu şti adevărul istoric, iată cum au stat lucrurile corect geopolitic şi nu „corect politic” în viziunea Kremlinului: 1. În iunie 1940, Regatul României a fost atacat de Krasnaia Armia din ordinul lui Stalin, din acel moment aflându-se în stare de război cu Uniunea Sovietică, care a beneficiat de acordul lui Hitler. 2. Acum 80 de ani, însă, deci, la 22 iunie 1941, Regatul României, a se reţine!, contraatacă Uniunea Sovietică, luptând pentru eliberarea propriilor teritorii răpite tâlhăreşte, românii fiindu-le proprietarii de drept, şi, totodată, împotriva comunismului imperialist bolşevic, umăr la umăr cu Wehrmacht-ul lui Hitler. Paradoxal, nu? Dar întreaga istorie a umanităţii este ţesută, uneori luminos, alteori/deseori tenebros din atâtea surprinzătoare paradoxuri! Repet, a se reţine! Din partea României a fost un contraatac nicidecum fascist, ci recuperator/ eliberator, un „război drept” dacă ar fi să-l caracterizăm chiar în concepţia filosofiei marxiste asupra istoriei. Şi mereu în veac, în memoria istorică a neamului românesc, va fi să fie asemenea unui profund ecou Ordinul Comandantului de căpetenie al oştirii ţării, mareşalul Ion Antonescu: „Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti [...], lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul!”. Şi, în fapt, l-au trecut, zălog de sânge şi eroism, fiind acum în sacra Carte de Istorie a naţiunii române.