DAN LUCA

Punctul zero al politicilor europene este dificil de identificat, fie că este în cabinetele celor mai influente state membre, Germania și Franța, fie că este o idee care pornește de la societatea civilă – și nu este scopul analizei – mai ales că traseul de la o idee la document legislativ publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trec mulți ani și multe mandate de ministru al Energiei, chiar și de comisar european.

Dar nu numai dimensiunea politică și instituțională trebuie avută în vedere atunci când se vrea un tablou complet al peisajului politicilor europene. Reprezentanții industriilor vizate de schimbările legislative și ai organizațiilor guvernamentale care militează, în mod tradițional, pentru impunerea de reglementări mai stricte, monitorizează permanent, intervin sau propun permanent inițiative în interesul activității lor.

Există practic trei categorii de persoane influente la nivelul politicii de energie. Policy markers/instituţii: Comisarul european, Kadri Simson, în strânsă legătura cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen; Preşedintele Comisiei ITRE din Parlamentul European, Cristian Bușoi, în cooperare cu ceilalți eurodeputați din această comisie parlamentară; Miniştrii energiei din cele 27 de membre UE; Liderii de comisii din parlamentele naționale ale celor 27 de țări membre UE; Stakeholderii/industrie: Reprezentanții industriei, în special cei grupați în jurul federațiilor europene: Eurelectric și Eurogas; Stakeholderi/societatea civilă: Organizațiile nonguvernamentale, dar și think takurile din domeniul energiei.