Singurul ziar tipărit din județul Dâmbovița, Cotidianul „Jurnal de Dâmbovița”, se apropie de numărul 7900 în cel de-al XXX-lea an de existență. Povestea acestui ziar, membru fondator al Patronatului Presei din România, este o enciclopedie, o ISTORIE fără precedent, nu doar în Triunghiul dintre Vârful OMU și Câmpia România, ci și mult peste hotarele patriei.

Acest BUCHET zilnic de informare, rodul unor oameni profesioniști, a fost un PILON de bază în dezvoltarea Târgoviștei și județului Dâmbovița, și continuă să rămână numărul 1, la mare distanță de ceea ce ne oferă presa... netipărită, necontrolată și fără subiect și predicat! Această minune, care încă mai trăiește datorită CALITĂȚII pe care o are – a fost și este – cea mai corectă OGLINDĂ și pentru prezentarea tuturor evenimentelor sportive din județul nostru.

Acest cotidian dedică zilnic două pagini mișcării sportive, de la munte și până la câmpie, sub titlul „Jurnal Sportiv”, pagini care au fost transformate în tomuri ale sportului dâmbovițean, mai ales ale fotbalului. Directorul fondator Teodor Vasiliu se poate mândri cu... inegalabila sa concepție jurnalistică, o uluitoare poveste ADEVĂRATĂ care calcă în picioare toate celelalte mijloace de informare.

Când strângi în mână un ziar, și-i simți mirosul tușului proaspăt, nicio altă sursă de informare nu poate fi mai aproape de suflet. Unul dintre cele mai mari merite ale cotidianului „Jurnal de Dâmbovița” a fost cunoașterea și dezvoltarea mișcării sportive din „TRIUNGHI”. Acum, când acest cotidian se apropie de numărul 7900, ca un modest colaborator sportiv îi urez, din tot sufletul, să... RĂMÂNĂ AȘA, adică tipărit! Te iubesc, „Jurnal de Dâmbovița”!

Mulțumesc celor care au grijă de TINE! Zilnic te caut la chioșc eu... nu beau cafea, tu ești feblețea mea!... De-o viață, și o poveste adevărată pe care o savurez în fiecare zi. Faptul că semnez și eu în paginile tale este o onoare, care îmi face bătrânețea fericită! Povestea TA... este ULUITOARE, reziști într-un timp atipic, un timp al altora... „adevăruri”!

NOTĂ: În jurul unui chioșc de ziare, un pensionar mi-a mărturisit! „Vă cunosc, să nu lăsați acest ziar să dispară! Noi nu avem treabă cu Net-ul, el (ziarul) este fericirea dimineților noastre”... Un argument COPLEȘITOR.