Uniunea Europeană este o construcție colectivă, iar solidaritatea este una dintre valorile însușite încă de la început, în anii 50. Solidaritatea a stat și la baza deschiderii Vestului către Europa de Est după fantasticul an 1989, iar după un proces birocratic și de durată s-a înfăptuit reunificarea continentului.

Normal, există încă țări în Europa care nu fac parte din UE și aici e primul element al acestui editorial. Am spus-o de atâtea ori, și mă bucur că Ursula von der Leyen a explicat în timpul discursului despre Starea Uniunii, eforturile politice trebuie să fie în direcția extinderii UE, atât în Est, cât și în Balcani. Dorim o Uniune de aproximativ 35 de state. Tinerii din aceste țări merită șansa Europei, așa cum noi românii am răspuns prezent chemării istoriei de acum 20 de ani.

Solidaritatea însă nu înseamnă doar o deschidere între țările spațiului european. Este și abordarea integrării europene complete, împreună cu societatea civilă și sectorul de afaceri. Referindu-mă la oamenii de business, aici apare o falie majoră la capitolul încrederii. Dacă discutați cu liderii de corporații acești au o repulsie față de sistemul de la Bruxelles, în special față de aparatul Comisiei Europene.

(va urma)