COSTIN MIHAI

Pe Ţuţi Negoescu l-am respectat dintotdeauna, lăsându-mi impresia că e un om competent. L-am şi ajutat, în măsura posibilităţilor, mai puţin la alegerile din noiembrie 2013, când am ales să păstrez o notă echilibrată în disputa Tudor – Negoescu, pentru funcţia de preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Fotbal Dâmboviţa. Sunt convins că nea Ţuţi s-ar fi aşteptat să-l susţin mai mult decât pe Emil Tudor, însă ar fi pierdut oricum, diferenţa de voturi a fost enormă în defavoarea lui.

,,Negoescu te-a vorbit tot timpul de rău. La o şedinţă a arbitrilor, pe când preşedinte era Ion Coman, a zis că eşti o mizerie de ziarist. Le spune tuturor să se ferească de tine, că eşti periculos. E prieten foarte bun cu Ciprian Iugulescu”, am selectat multe din zvonurile care mi-au ajuns la urechi. Bun, şi ce treabă are asta cu activitatea lui Negoescu în cadrul AJF sau al CJA? Cunosc de multă vreme ce spune nea Ţuţi despre mine, e părerea lui, în schimb a mea rămâne aceeaşi, că e cea mai bună soluţie în acest moment pentru şefia arbitrajului dâmboviţean. Că unii îi contestă valoarea şi caracterul, e dreptul lor, mai ales că ªerban Necşulescu, Ion Coman sau Mihai Buciumeanu ştiu ce vorbesc. În opinia lor, probabil şi a altora, Ioan Negoescu nu are probitatea morală să conducă arbitrajul dâmboviţean. Să spună public ce ştiu despre Negoescu, după care să-l judece oamenii, în special arbitrii. Eu cred că e un om echilibrat, pasionat şi pregătit. Dacă nici el nu va reuşi să pună ordine în arbitraj, atunci cine ar putea să o facă? Vă rog să veniţi cu sugestii, le aştept la comentarii.