„Clasa politică” a neamului românesc n-a învăţat nimic, dar absolut nimic în cele peste trei decenii de „democraţie originală” instaurată pe meleagurile noastre după decembrie 1989. Şi pare-se, nici n-are de gând să înveţe. Şi un exemplu, iată, ni-l oferă listele de partid pentru alegerile europarlamentare. Staff-urile de partid, pentru a obţine cât mai multe voturi, s-au năpustit prin lumea artei, înscriind pe liste actori reputaţi, dar şi vedete mondene, cântăreţi, unii cu nume celebre, ba şi prin „mediile de jos” căutând pe acolo, de pildă, şoferi, de fapt nişte yesmeni care nu gândesc cu mintea lor, ci cu aia a şefilor de formaţiuni politice.

Nu este îndeajuns că, în Parlamentul European de la Strasbourg, România s-a cam făcut de râs de când este membră a UE, ci este posibil să ne facem de râsul lumii, ba şi al curcilor, şi de acum înainte. Am văzut cum, în conformitate cu mofturile, hachiţele şi ordinele de partid şi-au dat unii altora la glezne, uimindu-i pe colegi din alte state, sau au votat legiuiri potrivnice României, cum ar fi cele vizând securitatea şi independenţa.

Şi ce ar fi mai important, să câştigi cât mai multe locuri în parlamentul de pe malul francez al Rinului pentru că ai pe liste nişte nume de vedete iubite de popor, sau să fie trimişi în acel parlament politicieni temeinic pregătiţi şi patrioţi care să se bată ca România să aibă ce câştiga pentru binele său de pe urma faptului că este de şaptesprezece ani membră a „clubului select” numit UE?

Eu cred că, după atât amar de vreme, electoratul patriei ar putea produce, la vot, o resetare revoluţionară a „clasei politice” curăţind-o de aluviuni toxice, în fond de oameni care, fie că n-au nimic de spus, fie că n-au nimic de spus, fie că poluează mediul politic, fie că la Strasbourg şi Bruxelles, nu fac altceva decât să fie într-o lungă vacanţă. Este timpul să ne recâştigăm demnitatea naţională.