Dar ştiind toate astea, premierul Marcel Ciolacu, secondat de generalul acoperit de glorie” la Nasirizah/Irak, fost prim-ministru, actualmente preşedintele Senatului şi o liotă de inutili … analişti politici şi „oameni de partid” l-au contrazis pe şeful Statului Major al Apărării. L-au pus la zid cum că nu ştie ce spune, că e alarmist, şi că, măi românilor, staţi liniştiţi în casele voastre, nu vedeţi că România n-a fost mai bine apărată că acum când atâtea forțe militare purtând pe uniforme ecusonul NATO se află pe teritoriul ei.

FALS! În primul rând, România nu prea mai are armată. Şi asta câtă mai este nu este suficient înzestrată cu armament de luptă, şi acesta cumpărat pe bani grei ba de la yankei, ba de pe la norvegieni şi nemţi. Iar o parte este second hand. Adică, vechituri de care alţii au vrut să scape. Or se ştie prea bine că dacă tu nu ai o armată proprie corespunzătoare din toate punctele de vedere, oricâte garanţii de alianţă ai avea – astea pot dispărea pe înţelegerile oculte dintre giganţii jucători/competitori geopolitici – vei fi învins în doi timpi şi trei mişcări de ursul de la Kremlin.

Şi, dacă, poate românii nu au memorie scurtă, politicienii lor o au din plin – sau li se ordonă s-o aibă! – pentru că prea seamănă, leit – poleit/copy –paste cu strămoşii lor de dinaintea Primului Război Mondial, dar şi a celui de-al Doilea, care au lăsat armata… dezarmată şi numai bunul Dumnezeu, văzându-ne cât de rău eram loviţi de soartă, ne-a salvat, şi ca popor, şi ca stat, de la dispariţie. Corupţi până-n măduva oaselor, trădători ai INTERESULUI NAŢIONAL, pe atunci, ca şi acum, guvernanţii au lăsat Armata Română mizerabil echipată şi incalificabil de nedotată cu armamentele de care ar fi avut nevoie.

Iar când, în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, ministrul Apărării Naţionale, general Ion Antonescu, indignat a înaintat regelui Carol al II-lea un memoriu în care-i arăta că armata este nepregătită pentru război, suveranul l-a trimis în detenţie la o mănăstire. Iată cum metehnele vechi, trădătoare de ţară, ale politicienilor fanariotizaţi de ieri sunt moştenite de politicienii de azi care, ajunşi la „butoanele Puterii”, îşi văd de ale lor, dar de apărarea ţării, când primejdia este de moarte, ba.

Haideţi să-i vedem ce vor face când se vor trezi cu Armata Roşie la Casa Poporului şi la palatele Cotroceni şi Victoria! Ştiţi, cu armata asta sălbăticită, românii s-au mai aflat sub sufletul ei de Siberie. Am mai spus-o, iată, din păcate, o mai spun, şi poate o voi mai spune până ce ăi de ne guvernează se vor trezi „din somnul cel de moarte”, că vor învăţa ceva – şi noi, ceilalţi, de ce nu? din lecţiile trecutului nostru istoric. Până nu va prea târziu!