* O victorie cu FC Voluntari înseamnă o nouă dublă de baraj pentru menținerea în SuperLigă, a treia în 4 ani

Există meciuri de fotbal care, aflate la polul opus al obținerii unor performanțe, stârnesc mult mai multă euforie în jurul lor, produc emoții uriașe și dezvoltă o adevărată cauzare de spirite. Ei bine, un asemenea meci se va disputa vineri seară, pe stadionul „Eugen Popescu” din Târgoviște, după modernizarea lui aproape integrală și nocturnă în premieră. Partida Chindia – FC Voluntari nu este o finală, nici măcar de Cupa României, este un joc normal pentru ilfoveni și unul CRUCIAL pentru dâmbovițeni, ultimul din acest sezon. Diferența o face locurile ocupate de cele două echipe: oaspeții vor un loc pe podiumul play-out, gazdele un loc pentru corigență, spre a spera în evitarea repetenției.

Chindia se întoarce lângă Simbol și ruine

Sub Turnul Chindiei este o liniște aparentă, căci forfota a început să mișune în jurul stadionului. După patru ani (fără o săptămână!), Chindia se întoarce lângă Simbol și ruine, într-un moment greu, hotărâtor. Nu așa ne-am fi dorit să ne revedem acasă...ori, poate, nu așa târziu! Momentul seamănă cu sosirea acasă a unui soldat de pe front, care nu-și mai recunoaște ograda, dar știe că vrabia după ultima noapte de război urmează să se bucure de dragoste. Nu vreau să vă copleșesc cu comparații, deși puterea sentimentelor din ele vine, dar niște „paralele” între acest meci și câteva partide de legendă ale CS-ului sau „Micului Ajax“ s-ar putea face, ca dorință de victorie, nu ca moment critic, precum acesta. Numai că, doar suporterii în vârstă știu la ce mă refer, în niciun caz tinerii sau jucătorii Chindiei. Poate din povestirile alor săi.

Două recorduri

Aici, pe vremuri, cu aproape 20000 de suporteri, echipele fanion ale Târgoviștei ucideau pe Steaua, Dinamo, Rapid, Universitatea Craiova, ori de câte ori se adunau nori grei deasupra stadionului și apărea pericolul retrogradării. Chiar dacă acum vom fi doar 8000 de suporteri, dar în condiții de secol 21, ne vom ridica la nivelul...tribunelor de atunci. Noi, dar echipa Chindiei o va face? Se va ridica ea la nivelul CS-ului lui Pitaru sau „Micului Ajax” al lui Bălașa? Există un argument puternic pro Chindia de azi. Deși nu a avut casă, și cu toate metamorfozele prin care a trecut, echipa aceasta deține două recorduri în istoria fotbalului târgoviștean. Patru sezoane consecutive în primul eșalon fotbalistic al țării și cel mai bun loc ocupat în campionat, 7, primul din play-out cu participare la barajul pentru cupe europene, acum doi ani.

Din tot sufletul, hai, Chindia!

O victorie cu FC Voluntari înseamnă o nouă dublă de baraj pentru menținerea în SuperLigă, a treia în 4 ani. Dar greul îl reprezintă acest duel cu ilfovenii, care, peste noapte, s-au trezit că și-ar dori mai mult decât... salvarea de la retrogradare. Să sperăm într-un joc bun al Chindiei, măcar în al 12-lea ceas, și cu al 12-lea jucător, publicul. Poate și soarta, care ne-a fost atât de crudă în acest sezon, se va îmblânzi sub greutatea istorică a cadrului înconjurător. Din tot sufletul, hai, Chindia!

P.S. Trebuie să ne bucurăm cu toții de noua casă a fotbalului Târgoviștean. Trebuie să nu părăsim SuperLiga!