* Departe de a fi un narcisist, Narcis a fost botezat în apa Dunării și a avut o carieră învolburată, largă cât fluviul copilăriei. A fost un rebel, un libertin, un geniu și un „nebun” frumos al fotbalului nostru

* După 10 ani de la primele lui izbânzi, Coman este desemnat cel mai bun fotbalist român al anului 1978, sub culorile CS-ului. I-am decupat poza dintr-o revistă, am făcut cu ea un globuleţ, pe o nucă, şi am prins-o în pomul de iarnă

VASILE NEAGU

Indiscutabil, Narcis Coman a fost un mare portar. Și primul care a obținut titlul de cel mai bun fotbalist român al anului. Eroul Stelei, Helmuth Duckadam a fost al doilea. Narcis, departe de a fi un narcisist, ba... dimpotrivă (!), a fost botezat în apa Dunării și a avut o carieră învolburată, largă cât fluviul copilăriei. A fost un rebel, un libertin, un geniu și un „nebun” frumos al fotbalului nostru. Nu a fost un… sfânt, nicidecum. Prima lui „tangenţă” cu fotbalul târgoviştean s-a produs în sezonul 1970-1971. Atunci, echipa lui, Dunărea Giurgiu, pierdea meciul cu Metalul Târgovişte pe malul Ialomiţei, îngâmfat, uneori chiar... parodic, a privit meciul de lângă Chindie ca pe un „afluent”, fără să-i cunoască vâltoarea. Şi Pavlovici l-a taxat în minutul 78. Cei 5000 de spectatori au văzut, în acel final de tur, un joc superb.

                               Narcis Coman, învins la Târgoviște cu Dunărea Giurgiu

Dar, să-l lăsăm pe Mişu Avanu să ne „spună” mai multe: „Partida a ţinut trează atenţia celor prezenţi din primul până la ultimul minut, reliefându-se printr-un joc dramatic, palpitant, în special în prima repriză. Superioritatea gazdelor nu mai poate fi împiedicată în min. 78, când Pavlovici înscrie învingându-l pe excelentul Coman.” (Mulţumim frumos Nea Mişu!). Metalul a jucat în formula: Stănescu – Mihăilescu, Păun, Stanciu, Buciumeanu – Mureşan, Ciobanu (Niţescu) – C. Ionescu, Pârvu, Pavlovici (Stan), Tiron. Arbitraj excelent al bucureşteanului Fr. Colosi. Aşadar, Metalul – Dunărea Giurgiu 1-0. O amintire neplăcută pentru Coman. Au mai fost, desigur, şi altele. Dar, viaţa merge înainte. Anii trec, înmagazinăm multe în minte, suflet şi inimă...

                           Narcis Coman, nota 10 la meciul Petrolul Ploiești – CS Târgoviște

Nu părăsim Cetatea. Rămânem pe „Municipal”. De data asta, Coman nu mai era un copil al Dunării, era un mare portar (trecut şi pe la FC Argeş, Dinamo, Bacău, Steaua), un jucător internaţional. Ne aflăm în anul 1977. Narcis apăra poarta legendarei CS Târgovişte. Era coleg de echipă cu Gheorghe, Pitaru, Furnică, Tătaru, Greaca, Marinescu şi Sava. Alte vremuri. Obţine, pentru un egal la Ploieşti (0-0 cu Petrolul), nota 10! Nici cei 18.000 de suporteri ai „găzarilor”, nici Cozarec, Simaciu şi Toporan n-au avut cum să-l influenţeze. A apărat magistral. Urmează alte partide reuşite, alte note mari pentru Coman, inclusiv acel 2-0 cu „morişca” lui Mateianu, FC Baia Mare. Nici Balaci, Crişan şi Cămătaru n-au avut ce-i face pe „Centralul” craiovean (Univ. Craiova – CS Târgovişte 0-0). Titlu mare în „Sportul”: „Coman, realmente imbatabil!” Şi astfel, cu poarta (aproape) închisă, CS-ul termină turul campionatului 1978-1979 pe locul 5.

                                   Narcis Coman, fotbalistul român al anului 1978

După 10 ani de la primele lui izbânzi, Coman este desemnat cel mai bun fotbalist român al anului 1978, sub culorile CS-ului. Exigentul antrenor Nicolae Proca îl elogiază, ziarele (chiar şi Scânteia), de asemenea. Cronicarii nu uită să menţioneze că totul i se datorează „climatului” de la Târgovişte. Totul era adevărat: Coman nr.1; CS-ul pe locul 5; publicul târgoviştean campion de nota 10 în „Trofeul Petschovschi”; Coman şi Fl. Grigore convocaţi la echipa naţională! Plus două nume luate în colimatorul antrenorului selecţioner, Ene şi Pitaru. A fost, probabil, cea mai frumoasă iarnă fotbalistică din oraşul „Crizantemei de Aur”. A fost un anotimp dominat de „regele fotbal”, ţuică fiartă şi bucurie pentru toate sufletele împătimite de fotbal din oraş. Parcă aveam cu toţii o superioritate în plus, o lumină lăuntrică. Părtaş la toate acestea a fost, desigur, şi – sau mai ales - Narcis Coman. Eu i-am decupat poza dintr-o revistă, am făcut cu ea un globuleţ, pe o nucă, şi am prins-o în pomul de iarnă.