06.07.2017 10:21

Marele Narcis Coman, în două ipostaze

Marele Narcis Coman, în două ipostaze
Galerie foto

* Departe de a fi un narcisist, Narcis a fost botezat în apa Dunării și a avut o carieră învolburată, largă cât fluviul copilăriei. A fost un rebel, un libertin, un geniu și un „nebun” frumos al fotbalului nostru

* După 10 ani de la primele lui izbânzi, Coman este desemnat cel mai bun fotbalist român al anului 1978, sub culorile CS-ului. I-am decupat poza dintr-o revistă, am făcut cu ea un globuleț, pe o nucă, și am prins-o în pomul de iarnă

VASILE NEAGU


Indiscutabil, Narcis Coman a fost un mare portar. Și primul care a obținut titlul de cel mai bun fotbalist român al anului. Eroul Stelei, Helmuth Duckadam a fost al doilea. Narcis, departe de a fi un narcisist, ba... dimpotrivă (!), a fost botezat în apa Dunării și a avut o carieră învolburată, largă cât fluviul copilăriei. A fost un rebel, un libertin, un geniu și un „nebun” frumos al fotbalului nostru. Nu a fost un… sfânt, nicidecum. Prima lui „tangență” cu fotbalul târgoviștean s-a produs în sezonul 1970-1971. Atunci, echipa lui, Dunărea Giurgiu, pierdea meciul cu Metalul Târgoviște pe malul Ialomiței, îngâmfat, uneori chiar... parodic, a privit meciul de lângă Chindie ca pe un „afluent”, fără să-i cunoască vâltoarea. Și Pavlovici l-a taxat în minutul 78. Cei 5000 de spectatori au văzut, în acel final de tur, un joc superb.

 

                               Narcis Coman, învins la Târgoviște cu Dunărea Giurgiu

Dar, să-l lăsăm pe Mișu Avanu să ne „spună” mai multe: „Partida a ținut trează atenția celor prezenți din primul până la ultimul minut, reliefându-se printr-un joc dramatic, palpitant, în special în prima repriză. Superioritatea gazdelor nu mai poate fi împiedicată în min. 78, când Pavlovici înscrie învingându-l pe excelentul Coman.” (Mulțumim frumos Nea Mișu!). Metalul a jucat în formula: Stănescu – Mihăilescu, Păun, Stanciu, Buciumeanu – Mureșan, Ciobanu (Nițescu) – C. Ionescu, Pârvu, Pavlovici (Stan), Tiron. Arbitraj excelent al bucureșteanului Fr. Colosi. Așadar, Metalul – Dunărea Giurgiu 1-0. O amintire neplăcută pentru Coman. Au mai fost, desigur, și altele. Dar, viața merge înainte. Anii trec, înmagazinăm multe în minte, suflet și inimă...

 

                           Narcis Coman, nota 10 la meciul Petrolul Ploiești – CS Târgoviște

Nu părăsim Cetatea. Rămânem pe „Municipal”. De data asta, Coman nu mai era un copil al Dunării, era un mare portar (trecut și pe la FC Argeș, Dinamo, Bacău, Steaua), un jucător internațional. Ne aflăm în anul 1977. Narcis apăra poarta legendarei CS Târgoviște. Era coleg de echipă cu Gheorghe, Pitaru, Furnică, Tătaru, Greaca, Marinescu și Sava. Alte vremuri. Obține, pentru un egal la Ploiești (0-0 cu Petrolul), nota 10! Nici cei 18.000 de suporteri ai „găzarilor”, nici Cozarec, Simaciu și Toporan n-au avut cum să-l influențeze. A apărat magistral. Urmează alte partide reușite, alte note mari pentru Coman, inclusiv acel 2-0 cu „morișca” lui Mateianu, FC Baia Mare. Nici Balaci, Crișan și Cămătaru n-au avut ce-i face pe „Centralul” craiovean (Univ. Craiova – CS Târgoviște 0-0). Titlu mare în „Sportul”: „Coman, realmente imbatabil!” Și astfel, cu poarta (aproape) închisă, CS-ul termină turul campionatului 1978-1979 pe locul 5.

 

                                   Narcis Coman, fotbalistul român al anului 1978

După 10 ani de la primele lui izbânzi, Coman este desemnat cel mai bun fotbalist român al anului 1978, sub culorile CS-ului. Exigentul antrenor Nicolae Proca îl elogiază, ziarele (chiar și Scânteia), de asemenea. Cronicarii nu uită să menționeze că totul i se datorează „climatului” de la Târgoviște. Totul era adevărat: Coman nr.1; CS-ul pe locul 5; publicul târgoviștean campion de nota 10 în „Trofeul Petschovschi”; Coman și Fl. Grigore convocați la echipa națională! Plus două nume luate în colimatorul antrenorului selecționer, Ene și Pitaru. A fost, probabil, cea mai frumoasă iarnă fotbalistică din orașul „Crizantemei de Aur”. A fost un anotimp dominat de „regele fotbal”, țuică fiartă și bucurie pentru toate sufletele împătimite de fotbal din oraș. Parcă aveam cu toții o superioritate în plus, o lumină lăuntrică. Părtaș la toate acestea a fost, desigur, și – sau mai ales - Narcis Coman. Eu i-am decupat poza dintr-o revistă, am făcut cu ea un globuleț, pe o nucă, și am prins-o în pomul de iarnă.