VASILE NEAGU

În pitoreasca aşezare de la poalele Leaotei, comuna cu cel mai frumos nume, Râu Alb, se aniversa, la 11 iulie 1993, împlinirea a 260 de ani de atestare documentară (1733). Doi împătimiţi ai fotbalului, Milea Mişu şi Coman Petre, împreună cu subsemnatul au hotărât să transforme pentru o zi localitatea lor în capitala fotbalului dâmboviţean. Terenul „Haiducii” era impecabil (cel mai bun teren de fotbal din nordul judeţului nostru), la fel şi cadrul natural, cuprins „între brâie domoale de dealuri cu orizont solar de pridvoare româneşti” – cum frumos scria poetul George Coandă. După multe „parlamentări” am reuşit să aducem, pe plaiurile haiducului Radu Anghel, două echipe care cuprindeau aproape tot ce era mai reprezentativ la acel moment în judeţ Iată cum arătau loturile care au primit două denumiri simbolice pentru această aniversare:

„Arcaşii” Râu Alb vs. „Cerbul” Leaota

„Arcaşii” Râu Alb îi cuprindea pe Cristian Igescu, Mihai Antonese, Cristian Ţermure, Lucian Igescu, Marcel Ghioacă (Margelan, cel care a fost furat de Halagian de la C.S. Târgovişte şi dus la F.C. Argeş, unde l-a ţinut pe tuşă, multă vreme, pe Vlădoiu!), Nicu Gheoacă, Eugen Păuşan, Radu Toma, Remus Cernea, Toboşaru (în acel moment în lotul lui Dinamo!), Virgil Brezeanu, Florin Ion, Marian Milea.

De partea cealaltă „Cerbul” Leaota îi cuprindea pe Marian Porumboiu, Grigore Bucurică, Cristian rancea, Victoriu Mella, Sebastian Săvuică, Alin Zanca, Adi Bratu, Adrian Benescu, Marian Soare, Gh. Ştefan, Ctin. Militaru, Viorel Orbeci, Bogdan Badea, Ghiţă Paul; adică aproape toată echipa Petrolului Târgovişte, spre deosebire de prima echipă care era o „combinată” C.S. Târgovişte, Flacăra Moreni, Cimentul Fieni. Arbitrul întâlnirii a fost V. Ionescu şi A. Alexandrescu. A fost ceva de vis! Toată suflarea comunei se adunase în jurul terenului de fotbal.

Amintiri cu Marcel Ghioca (Magelan)

Meciul în sine a fost foarte spectaculos. Scorul a fost decis la loviturile de la 11 m, după 2-2 şi prelungiri 4-4. A fost 7-6 pentru Arcaşii Râu Alb. Superba cupă „Râu Alb 260” a fost depusă la Casa Muzeală „Mihail Alexandrescu”. În pauza meciului a avut loc o demonstraţie de judo, cu participarea sportivilor de la SARO, antrenaţi de Aurel Stroică. Fotbaliştii oaspeţi au fost invitaţi la o masă festivă. Publicaţiile „Dâmboviţa” şi “Fotbal Plus” au scris elogios despre acest eveniment de excepţie. Astăzi, superbul teren de fotbal nu mai există. Pe el a fost construită o mini bază sportivă cu teren sintetic, nocturnă şi sală de sport. În această situaţie nici echipa comunei, „Haiducii”, nu mai poate activa în campionatul judeţean. Totuşi, primăria comunei împreună cu publicaţia locală „Vuietul Râurean” organizează anual „Cupa Râu Alb”, competiţie ajunsă la a treia ediţie. Poate că, pentru baza sportivă amintită, ar fi trebuit găsită o altă suprafaţă de teren. Ducem dorul „Luncii”, cum îi spuneam noi impecabilului gazon, despre care marcel Ghioacă spunea: „Aici este ca-n rai! Această iarbă îţi mângâie tălpile. De multe ori, în timpul jocului, peisajul de basm mi-a furat privirile!”. Am rămas prieten cu „Margelan” şi mi-a depănat – seri întregi – frumoasele amintiri de când evolua la F.C. Argeş. Era invitat, după fiecare meci, de către Vlădoiu în comuna sa natală de lângă Piteşti. Şi ce credeţi că făceau acolo?... pescuiau şi prindeau sticleţi cu... laţul! Din nefericire, mai târziu, Ghioacă a trebuit să plece la muncă în străinătate! Ce dură este viaţa de fotbalist!