❚ “În toate cărţile mele am dat câştig de cauză pentru două trăiri - artă şi iubire” - a subliniat ieri autorul în faţa unui public interesat şi pasionat de munca sa

Biblioteca Judeţeană “I.H. Rădulescu” Dâmboviţa a găzduit ieri lansarea volumului de poeme “Natura iubirii. Iubirea naturii”, al autorului Tiberiu Cercel. La eveniment au fost prezenţi profesori, filologi, judecători, scriitori, poeţi, prieteni de-o viaţă ai autorului care au ţinut să fie alături de domnia sa la lansarea celui de-al optulea volum de poeme în care Tiberiu Cercel vorbeşte despre bucurie, tristeţe, dezamăgiri, speranţe, dar mai ales despre iubire.

Prezentarea cărţii a fost făcută de doi reprezentanţi de seamă ai culturii dâmboviţene, prof. Ion Gavrilă şi prof.dr. Victor Petrescu. Aceştia au elogiat latura artistică a autorului, definindu-l ca pe o personalitate a spiritualităţii târgoviştene, care a ştiut să prezinte lumea sa interioară, “o lume contorsionată, plină de idei, de gânduri”, atât sub formă scrisă, cât şi prin pictură, fotografie şi artă populară, pasiuni mai vechi de-ale scriitorului.

Momentul cel mai aşteptat al lansării a fost cel al autorului Tiberiu Cercel: “Este o carte intimistă, la fel ca şi lansarea ei. Acest lucru înseamnă că aici vedem persoane şi personalităţi care de fiecare dată au fost alături de mine şi cred că am fost şi eu alături de dumnealor. Despre iubire s-a vorbit mult şi se va mai vorbi, dar iubirea trece, vorbele trec şi iubirea rămâne. Asta este esenţa lucrurilor. Eu am făcut şi fotografie, am chiar pe copertă o fotografie de-a mea trântit în iarba verde de acasă în care suflu într-o păpădie. Cred că este speranţa oricărui autor de cărţi ca, suflând în aceste pagini ca într-o păpădie, aceste poeme să ajungă să se răspândească în lume. Se va întâmpla aşa sau nu, asta nu o ştim. Acesta este riscul nostru, al scriitorilor. (…) În toate cărţile mele am dat câştig de cauză pentru două trăiri - artă şi iubire. De ce? Pentru că nu se poate face artă fără iubire, dar nici iubire fără artă. Întrunind aceste două lucruri nu realizăm neapărat un nod gordian care trebuie trecut sentimental sau în visare sau în scriere. Dorim numai să atragem atenţia asupra calităţii fiinţei. Dacă eu am reuşit să ating vreo calitate a fiinţei, mă felicit! Dar rămâne de văzut”.