Discutăm enorm despre sistemul de decizii și dacă e pregătită Uniunea Europeană pentru o extindere la peste 30 țări, dar de cele mai multe ori abordam subiectul doar la nivel politic. Funcționarul european joacă un rol enorm, dar puțini sunt aceea care discută deschis despre evoluția sa.

Este deja de notorietate faptul că avem un segment aparte de funcționari publici care lucrează în cadrul diferitelor instituții și agenții ale UE, contribuind la funcționarea și dezvoltarea uniunii. Acești funcționari publici pot fi cetățeni ai oricărui stat membru al UE și sunt angajați în diferite capacități în cadrul instituțiilor UE, jucând roluri cruciale în elaborarea politicilor, implementarea legii și administrare. Ei sunt recrutați de obicei prin examene competitive și proceduri de selecție, asigurând un nivel ridicat de expertiză și profesionalism.

În contextul instituțiilor europene, în special al oficialilor de rang înalt și al birocraților, unii indivizi ar putea fi percepuți ca fiind într-o „colivie de aur”. Deși au poziții de prestigiu, siguranță a locului de muncă și beneficii atractive, ar putea exista constrângeri, cum ar fi reglementări stricte, birocrație sau limitări ale libertății personale, care uneori pot duce la sentimentul de a fi limitat în sistem. 

Integrarea europeană a introdus treptat o temă de suflet, normală am zice, legătura dintre funcționarul european și țara sa de origine. Există acum un potențial fantastic pentru a asigura posibile mobilităţi de la nivelul european spre administraţia națională cu beneficii substanțiale la nivel de individ, dar și pentru întreaga construcție europeană. De fapt aceste scheme funcționează ad hoc, mai ales la nivelul Președinției UE a unor țări membre.

De exemplu, în primul semestru al anului 2019 a fost, în premieră, Președinția UE a României. Câteva zeci de funcționari europeni au fost detașați în domenii prioritare identificate de administraţia natională pentru a realiza o mai bună fluiditate a agendei decise. Desigur funcționarii europeni au obligația de independență față de statele membre, dar toate administrațiile naționale păstrează legătura cu cei care își doresc aceasta din administrația europeană.

Este util pentru ambele părți să înțelegă cât mai bine prioritățile și eventuale dificultăți, și să caute împreună soluții. Ajutorul din partea celor veniți de la instituțiile europene este esențial pentru facilitarea comunicării instituționale, în special în cazul urgențelor sau pentru clarificarea unor diferențe de abordare. Este deja de notorietate că experiența de lucru cu experții români din instituții rămâne un reper esențial pentru reușita Președinției române a UE.

Este un moment favorabil de a lansa un program permanent cu scheme de mobilități ale funcționarilor de la structura europeană spre administrațiile naționale. Recomand chiar extinderea acestor prezenţe în ministerele de linie din capitalele UE. Implementând astfel de mecanisme, cu siguranță vom avea o mai bună înțelegere a proceselor integratoare, dar vom oferi și posibilități concrete europenilor să ajute direct țările din care au plecat.