dr. DAN LUCA

Dezbaterile naţionale despre aderarea României la eurozonă au fost reluate recent, şi de această dată, întrebarea nu este „Dacă”, ci „Când”, va adopta România moneda unică europeană. La cum se mişcă lucrurile, Uniunea Europeană ar putea deveni un model chiar şi pentru Naţiunile Unite, iar moneda unică europeană, o inspiraţie pentru o posibilă monedă globală.

Trebuie să recunoaştem că în ceea ce îi priveşte pe români, aceştia sunt obişnuiţi cu euro, deşi sunt încă voci în Uniunea Europeană care consideră că România nu are ce căuta în Uniune. Noi trebuie să ne angajăm în acest proiect şi să acţionăm structurat. Să vedem ce spaţiu de manevră avem, pentru că UE nu stă pe loc.

Excluzând Danemarca şi Marea Britanie, care au recurs la „clauza de exceptare” de la adoptarea monedei unice, celelalte 8 state din afara Eurozonei, implicit România, s-au angajat să adopte moneda unică atunci când criteriile de convergenţă stabilite de Tratatul de la Maastricht se vor dovedi a fi îndeplinite. Sunt state, printre care şi Bulgaria, despre care se poate spune că le-au îndeplinit deja, însă totuşi nu se grăbesc să transforme euro în monedă oficială.

Ne-am obişnuit să facem mereu comparaţii - România, ca membră din 2007 îşi propune o altă ţintă, 2017, 2018, sau chiar 2019, după ce, iniţial viza 2015 ca an al adoptării euro. Letonia, cea mai proaspăt intrată, a aderat la zona euro după 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2014, devenind al 18-lea stat unde salariile se primesc în euro, după ce în perioada 2008-2014, nu s-au produs mari schimbări în lista statelor membre a Eurozonei, mai mult ca probabil şi pe fondul crizei – în valul 2011 a aderat doar Estonia.

Letonia a solicitat formal încă din martie anul trecut Comisiei Europene să realizeze un raport extraordinar de convergenţă, în scopul de a se alătura zonei euro de la 1 ianuarie 2014 şi Executivul european a ajuns la concluzia că Letonia îndeplineşte criteriile necesare, la doar patru luni de la acea cerere, miniştrii de finanţe din UE dând undă verde Letoniei să treacă la moneda unică.

Apoi, Polonia, o ţară a cărei economie a avut un trend ascendent în ciuda crizei, amână adoptarea monedei unice, argumentând că „vom fi pregătiţi să aderăm la euro atunci când o să aveţi problemele rezolvate şi când vom putea să spunem poporului nostru: acum putem adera fără riscuri”.

În vara anului trecut Guvernul polonez aprecia că zece ani sunt o perioadă realistă pentru adoptarea euro. Premierul ungar Viktor Orban spunea că ţara nu ar trebui să treacă la moneda unică europeană până când PIB-ul per capita nu ajunge la cel puţin 90% din media zonei euro, în timp ce Bulgaria a asigurat că nu caută cu orice preţ să adopte euro, deşi îşi are moneda naţională ancorată de moneda unică.

Ca şi concluzie generală, momentan unul dintre principalele puncte slabe ale blocului Vişegrad este că Slovacia este singura ţară care a recurs la euro, în timp ce Republica Cehă, Polonia şi Ungaria sunt încă rezervate în această privinţă. Revenind la România, guvernatorul Băncii Naţionale a reamintit recent că pentru noi 2018-2019 este o ţintă reală pentru aderarea la euro, însă consideră că este necesar ca întreaga ţara să fie bine pregătită, subliniind de asemenea importanţa consensului politic. Aderarea în anul 2019 ar avea şi un avantaj psihologic, cu România la cârma Uniunii Europene.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxellesul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele „Casei Europei” Bruxelles.