George Coandă

...este la români una din stările lor naturale şi care, cu vremea, a devenit un sport naţional care, atunci când lumea îţi e mai dragă, ne încurcă rău viaţa. Şi ne-o încurcă rău de tot. Iar când este vorba de politică şi de implicaţiile politicului în existenţa noastră socială, nu-ţi vine a crede cât de mult  contează, ca influenţă şi, de ce nu, manipularea a mentalului colectiv, datul cu părerea. De aici în limba română postdecembristă a apărut şi s-a impus substantivul, nu întotdeana cu sens peiorativ, părerolog, ca şi cum ar fi o profesie. Şi, într-un anume fel este. Şi cum televiziunile s-au înmulţit precum ciupercile după ploaie, şi părerologie s-au înmulţit aşijderea. Iar cei mai mulţi au pretenţia ca pe burtieră să apară scris sub numele prestatorului de dat cu părerea analist politic. Cât de pregătiţi sunt pentru o astfel de profesie, cât de motivaţi sub raportul analizei logice şi premonitorice sunt, vedem, seară de seară, la orele talkshow-urilor şi podcast-urilor când cei mai numeroşi dintre aceşti dătători cu părerea se bălăcesc în bâlbâieli penibile apelând la truisme pe care le-ar vrea nişte adevăruri pe care doar ei le-au descoperit şi când vreun moderator isteţ şi pe fază le atrage atenţia că nu comunică nimic interesant, imediat le sare ţandară şi ar fi în stare să-i bage moderatorului microfunul pe gât. Şi, din păcate, fapt toxic pentru comunicarea publică virtuală, o grămadă de părerologie  sunt eternizați, ca şi cum alţii mai breji n-ar mai fi trăitori în această ţară. Astfel că fac mai mult rău şi imaginii posturilor de televiziune, şi fac trimitere la cele mai vizibile truste arogându-şi statusul de „naţionale” şi telespectatorilor care se uită la unii ca la nişte guru. Cu atât managerii editorialele trebuie să fie ectrem de atenţi pe cine invită în faţa camerelor altminteri comunicarea media românească va fi impardonabil viciată. Dar deja este. Căci, părerologii sunt asemenea unei pandemii de delirium tremens.