George Coandă

Cum se zice pe meleagul lui Păcală, na că uite, căzurăm din lac în puţ. Să fiu mai clar înţeles: în puţul capitalismului… comunist, botezat de filozof şi neomarxism. Speriaţi de răsuflarea de moarte a „Siberiilor de gheaţă” după evadarea noastră din gulagul comunist, ne-am zis că soarta noastră este să mergem pe mâna „lumii libere”, luând lumină din „democraţiile Occidentului”, şi ne-am făcut luntre şi punte ca să fim admişi în „marea familie a Europei”, adică în Uniunea Europeană. Şi după ce o făcurăm şi pe asta, cu timpul am constatat că, nici barca, nici puntea nu sunt prea sigure, că una ia apă la bord, şi cealaltă este cam ruptă, că ăia de au în mână cârma UE au apucături neocomuniste. Căci, în funcţie de interesele lor... corupte, încearcă să impună statelor membre ale UE nişte decizii care, uluitor, se aseamănă pentru noi ăştia din fostul est comunist cu cele luate de „puterea comunistă de partid şi de stat”. Şi toate aceste decizii de la Bruxelles/Strasbourg deja ne dau serios şi înspăimântător de gândit cum că am scăpat noi, românii, prin jertfă revoluţionară, de „lagărul socialist” şi am dat peste „lagărul neomarxist”. Păi zic/decid „gânditorii/manipulatorii” bruxellezi că ar trebui să renunţăm la proprietate, la casele ale căror proprietari nu le întreţin corespunzător (este un moft) ba şi la banii din portofelul propriu, şi ne mai pregătesc şi alte surprize ca să ne lase în sărăcie lucie, rechinii corporatismului globalist/internaţionalismului, adică cei ce vor să aducă naţiunile lumii în stare de sclavie cu malefice perspective de a fi cybersclavizate. Am mai scris ceva pe această temă. Este, cred, necesar să se scrie mai des, în acest fel trăgând un semnal de alarmă. Până când nu va fi prea târziu...