„Da, am făcut un meci mare la Târgu Jiu, orașul acesta al marelui Brâncuși, artistul care sapă în piatră... cum, dealtfel... o fac și eu în fotbal. Acolo, lângă Masa Tăcerii, ne-am odihnit după atâta trudă consumată în acest campionat, dar, ne-am sărutat, după meci, la Poarta Sărutului, pentru efortul depus pe teren. Apoi, din respect pentru marele artist, am mers la Coloana Infinitului, un simbol pentru eternitatea mea, ca antrenor, la Chindia Târgoviște.

A fost o excursie frumoasă, chiar și cele 90 de minute și ceva, petrecute pe stadion, m-au fascinat. Sunt mândru, ca antrenor al acestei echipe, să constat că practicăm un fotbal de calitate, cum puține echipe de la locul nostru în jos o mai fac. A, era să uit, ne-au vâlfâit plasa o singură dată, dar nu cred că asta are mare importanță, din moment ce ne-am dat sufletul pe teren. Oricum, puncte nu ne mai trebuiau, ne ajung ceea ce am adunat cu Spartac, Tunari, Alexandria și celelalte valoroase echipe de lângă noi, din clasament vreau sa spun.

Deci, repet, am făcut un meci mare pe malul Jiului, așa am aflat că se numește râul acela cam negru la culoare. Mi-a trimis cineva un mesaj: ,,Bate vântul păpădia / Ca Pandurii pe Chindia”. Nu prea l-am înțeles... Ce e aia păpădie? O fi floarea aceea care, după ce moare... zboară? Să fie vreo aluzie? Știu că românul s-a născut poet, dar eu sunt din țara lui Ovidiu Nasos, mă pricep să citesc printre rânduri. Nu, renunț la gânduri proaste, sunt antrenor clădit pe lângă „Luceștii” fotbalului din Balcani.

Cartea mea de vizită a... debusolat și pe marele șef, e drept, fost, al Chindiei, Lorin Petrescu, care a semnat contractul meu cu mâna tremurând... văzându-mi identitatea. Orice vânt ar bate dacă „poetul” acela a făcut vreo referire la excursia noastră în ținutul marelui Brâncuși, eu rezist și la taifunuri până în 2025. Vreau liniște la echipă, vreau liniște la stadion.

Am auzit un cuvânt la adresa mea în timpul superbei parade cu Concordia Chiajna, după ce, tot așa ca la Târgu Jiu, ne-au fluturat țăranii ăia plasa, tot o singură dată. Eu cunosc bine limba română și știe ce înseamnă DEMISIA. Este un cuvânt, de fapt, un întăritor pentru sistemul nervos, care produce adrenalină în momentele de propagare puternică, dacă sunetele sunt venite din apropiere, de obicei din spate lateral-stânga. Se pare că acolo, în zona aceea, există un gol de aer care produce niște perturbații ca pe liniile aeriene.

Pornit de acolo, cuvântul acesta și-a găsit ecou în toate zonele stadionului. Pentru mine, repet, este un întăritor, ca un vin de Torino. Altfel, ce să vă mai spun? O să jucăm superb și cu CSA Steaua, la noi mentalitatea este bătută-n cuie, cum spune o zicală românească. În italiană este altceva, sună altfel, cuiele sunt bătute în mentalitate.

Și eu simt asta, am cuiele în cap. Fiți siguri de o partidă „jos pălăria”, că tot a venit primăvara. Rămânem împreună până la anul, că eu când semnez un contract, îl respect, chiar și dacă mi-ar face o ofertă Milan sau Lazio. Cu bine!”