comunicat

În Revoluţia din decembrie 1989, transportoarele blindate de la Automecanica Moreni plecau să participe la protejarea populaţiei şi asigurarea victoriei revoluţiei.

Niciunul dintre cei 4000 de salariaţi nu au putut gândi că cei care vor veni să conducă destinele României vor da şi sentinţa: Uzina de la Moreni trebuie să dispară. A fost un verdict dat pentru a putea deschide larg porţile altora, care erau obişnuiţi să li se spună că sunt din lumea civilizată, să vină să-şi vândă produsele, cu nimic mai bune, dar cu un alt standard de viaţă al lor, aşa zisă adevărată democraţie.

Ei trebuia să trăiască bine, la ei trebuia să rămână bunăstarea. Pentru noi, românii din fabrici şi uzine, sunt suficiente sărăcia, plecarea din ţară, şomajul şi uneori decizii disperate. Nu s-a mai investit un leu în industria de apărare românească din 1989, oare de ce? Simplu, ar fi încurcat distrugerea, exterminarea, închiderea. Era un concurent serios, pentru ei nu era bine.

De ce să rămână locurile de muncă aici, de ce banii să fie ai românilor, de ce să nu crească guşile parveniţilor de după revoluţie, să apară miliardarii de carton din afacceri murdare în care au târât industria românească. Mă gândesc şi mă întreb totodată: istoria îi va pedepsi oare?! Am scris acest fragment cu speranţa că voi găsi oamenii cu suflet de român adevărat care să ajute la salvarea industriei de apărare.

preşedinte Sindicat UAM, Constantin Bucuroiu