Odată cu reconfigurarea globalizării şi concurenţa mai puternică din partea ţărilor emergente, prosperitatea economică pe termen lung a Europei va depinde de puterea bazei sale industriale şi sociale. Nevoia tot mai mare pentru Europa de a-și spori autonomia și de a-și reduce dependența de alții în domenii strategice au creat dezbateri la nivelul UE, dar și în rândul țărilor membre. Autonomia strategică a UE a devenit treptat un proiect politic cu implicății majore asupra politicilor sectoriale, dar și a dezvoltării unei politici industriale moderne.

Uniunea Europeană a atașat principiului autonomiei strategice și pe cel al deschiderii, oferind garanția că noua geoeconomie globală nu poate fi închisă sau artificial protejată, respectiv că UE va rămâne deschisă comerțului și investițiilor și se va proteja de eventuale decizii care să izoleze Europa de piețele sale externe.

Dat fiind potențialul Europei, momentul geopolitic și social, este o oportunitate atât pentru Europa cât și pentru România de a-și contura propriul curs pe scena globală, asumându-și rolul de leader în anumite aspecte legate de autonomia strategică europeană.

Economiile moderne cu lanțuri valorice lungi nu pot funcționa pe termen lung fără o aprovizionare sigură, competitivă și ecologică cu materii prime. Extracția internă de materii prime în UE ar trebui să fie sprijinită politic și financiar, iar aprovizionarea din țări terțe ar trebui diversificată.

La mai mult de șase decenii de la constituirea sa, spațiul comunitar  parcurge, în perioada actuală, o nouă etapă marcată de riscuri și incertitudi generate de situația geopolitică și economică. Efectele pandemiei de Covid-19, ale conflictului militar de la granițã, ale procesului de înlocuire treptată a surselor de energie convențională cu cele regenerabile au scos la iveală o serie de vulnerabilități sistemice cărora Uniunea Europeanã trebuie să le facă față și care îi diminuează competitivitatea în plan global.

România, ca parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult decât înainte, şansa unei noi dinamici, a unei noi perspective, a unei noi poziţionări, a unei noi dimensionări – una europeană, în sens asumat. Este şansa unui actor mai implicat pe scena evenimentelor mondiale, nu doar aceea de observator mai degrabă – la nivel politic, social, cultural, economic.