George Coandă

Uite că o trăirăm / văzurăm şi p-asta! Şi chiar dacă europarlamentarul Eugen Tomac nu prea ne-a interesat, ei bine, de data asta, pentru că el a avut inspiraţia să bage în discuţie în Parlamentul European chestiunea spinoasă a Tezaurului României, depus în beciurile Kremlinului în anii primului Război Mondial ca să nu-l prăduiască cel de-al doilea Reich german. Inamicul ne cam ocupase ţara, câtă era pe harta atunci, pe jumătate şi mai bine, iar bolşevici ajunşi la putere l-au „arestat”, făcându-se, apoi, că n-au auzit de el. Deci, pentru patriotica inspiraţie a europarlamentarul de la Mişcarea Populară băsistă, am căpătat, măcar pentru acest gest, o oarecare simpatie. Şi gestul a fost să-i iasă. În majoritate, europarlamentarii au votat în Parlamentul de la Strasbourg o rezoluţie în care i se recunoaşte României dreptul de a-şi recupera integral Tezaurul, de fapt, furat de Rusia. Să spunem că dezbaterile au stat sub semnul unei profunde emoţii, iar votul a fost, de bună seamă, unul istoric. Un succes, aproape de necrezut, al României. Un amendament, însă: dacă Rusia n-ar fi declanşat dementul război din Ucraina, Parlamentul European, sunt convins, nu ar fi luat în discuţie soarta Tezaurului românesc de la Moscova. Dar aşa, teamă-mi e că ţarul Putin va lua hotărârea de la Strasbourg ca pe una dintre… sancţiuni. Şi o să-l doară-n cot de faptul că România a obţinut acest succes istoric. Şi, indiferent cum se va încheia războiul din Ucraina, Rusia – de altminteri a şi declarat ca să audă toată planeta - nu va înapoia tezaurul furat României. Nikogda! Am fost bucuros că, la Strasbourg, europarlamentarii au dat această palmă Moscovei, dând satisfacţie – una pe deplin îndreptăţită – poporului român. Dar, vorba aceea, lungeşte-mi Doamne Zilele! De ce? Ca să prind şi eu ziua aia mare când Tezaurul se va reîntoarce acasă. Până atunci, dacă o fi să fie, repet, sunt sincer bucuros că Europa unită ne-a dat această mână de ajutor. Mulţumim, Europa!