DAN LUCA

Vă mai amintiţi legenda Oltului şi a Mureşului? E de actualitate în Bruxelles-ul european… În ce sens? Angela Merkel a promis de ani buni că după ce se ocupă de Germania îşi va îndrepta atenţia şi spre Europa. De-a lungul timpului, actualul lider german a avut de jonglat cu două variabile: cui lasă moştenire tronul CDU-ului (şi indirect conducerea Germaniei) şi pe cine recomandă la preşedinţia Comisiei Europene. Dacă în 2014 povestea s-a finalizat în limita bunului simt: Juncker, bun prieten de Consilii, la Bruxelles şi doamna a mai forţat un mandat de cancelar. În 2019,situaţia a fost mai complexă. În mod clar, Ursula von derLeyen era un nume care avea potenţial. În 2018, scriam pe acest blog despre posibilitatea ca actuala preşedintă a Comisiei Europene să devină cancelar. Doamna Merkel a “donat-o” însă Europei şi bine a făcut. Berlinul a devenit răspunsul de facto la întrebarea lui Kissinger cu privire la „eu pe cine sun când vreau să discut cu Europa?“. Învăţând la şcoala lui Helmut Kohl, Angela Merkel investeşte în continuitate, iar implicarea deschisă în identificarea liderului CDU confirmă această ipoteză. Uneori, însă, anumite investiţii devin riscante, iar când AnnegretKramp-Karrenbauer a devenit liderul partidului şi apoi Ministrul Apărării (asemenea Ursulei von derLeyen înainte de a se instala la Bruxelles) situaţia părea pe făgaşul normal. Fiind la Berlin acum o lună constatam însă: „CDU continuă să fie partidul cel mai puternic, dar AnnegretKramp- Karrenbauer (actualul lider) nu pare soluţia pentru a prelua guvernarea după alegerile viitoare. Există deja nume de posibili cancelari în spaţiul public german“. Iar jocurile politice au confirmat această teorie prin recenta demisie a celei numite AKK…