ŞTEFAN KHALIL

Astăzi continuăm seria noastră despre biserici şi ctitorii din judeţul Dâmboviţa, aducând în prim-plan un aşezământ cu totul special: Biserica având hram principal Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Aceasta este situată pe drumul care coboară dinspre Bucegi spre Târgovişte, intrând în Vechea Cetate de Scaun prin partea de nord, în Calea Domnească, în vechiul cartier Suseni. Potrivit cercetătorilor, în această zonă a oraşului au existat aşezări ale dacilor liberi încă din secolele III-IV. Alte descoperiri ale arheologilor dovedesc faptul că tot în acea zonă, pe o străduţă îngustă ce poartă astăzi numele de Sfântul Gheorghe, nr. 1, se mai afla şi Biserica medievală „Sfântul Gheorghe”. Micul lăcaş, care a adăpostit sute de ani o cutie de valori, cu un plan în formă de navă, cu o turlă-clopotniţă înaltă pe pronaos, a fost ridicată chiar în prima perioadă a domniei de nouă ani a preacucernicului voievod Neagoe Basarab în ţara Românească (1512- 1521), la doar un kilometru pe atunci de ieşirea din Cetatea medievală. Astăzi, ctitoria nu reprezintă doar un important punct turistic, ci şi un distins reper medieval, printre puţinele rămase în România. Un alt detaliu interesant descoperit de arheologi, în anul 2003, este faptul că Neagoe Basarab, la începutul domniei sale, a hotărât să fie ridicată o biserică micuţă, chiar deasupra unui puţ. Scopul ridicării lăcaşului de cult a mai fost şi de a-şi feri parte din tezaur în acest ascunziş, atât de ochii duşmanilor turci, cât şi de ochii boierilor. Puţul de sub sfântul lăcaş de cult a fost folosit, dovada o face descoperirea a două monede şi doi ludovici ungureşti, datând din 1515. Ce-i drept, nu a mai fost găsit şi restul de tezaur, o posibilă variantă ar mai fi faptul că Neagoe Basarab a fost cel care l-a mutat din locul ascuns, în timpul domniei sale. Acest mod de a ascunde averea era folosit pentru o perioadă, iar după trecerea primejdiei, tezaurul era scos din ascunziş, după care era mutat în alt loc. Timp de 500 de ani, biserica a fost bine păzită, vreme în care puţul de sub aşezământ a fost ascuns sub o lespede ce avea în centrul său un vultur cu două capete, iar fiecare cap de vultur ţinea în cioc o cruce, după descoperirile arheologilor. Prin grija unor locuitori înstăriţi, au fost refăcute monumente ale oraşului, printre care şi Biserica „Sfântul Gheorghe” din Suseni, şi astfel s-au păstrat până în zilele noastre. Primele schimbări s-au produs la 1816, iar următoarele au avut loc la aproape 50 de ani după, în 1862, când au fost realizate îmbunătăţiri considerabile. Pictura veche nu a mai supravieţuit trecerii anilor. În 1813, pictorii locali Nicolae şi Bănică au realizat exteriorul bisericii; în 1857, Barbu Zugravul din Târgovişte a pictat tinda, iar câţiva ani mai târziu, în 1862, şi-au dat concursul alţi zugravi cunoscuţi vremii. Ctitoria a fost serios afectată la cutremurul din anul 1940, dar a fost restaurată de către Comisia Monumentelor Istorice, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1942. Această intervenţie a salvat monumentul de la prăbuşire. Biserica a fost restaurată, în ultimii ani, la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nifon, cu străduinţa fostului preot paroh, Neacșu Stancu, în perioada 2004-2018.