Cursa pentru alegerile europarlamentare şi locale, ei bine, s-a pornit. De fapt, anul de graţie 2024 electoral a început. Iar cât va fi unul de graţie, vom vedea. Că, de 35 de ani, din patru în patru ani, şi din 2004, la prezidenţiale, din cinci în cinci ani, tot am sperat în graţia celor pe care i-am ales şi am rămas cu ochii-n soare până la orbire.

Cât priveşte graţia divină, bunul Dumnezeu încă mai stă pe gânduri dacă să ne-o dea văzând că nu suntem în stare să ne alegem nişte politicieni mai de doftă, adicătelea cu iubire de patrie şi dezinteresaţi de propria înavuţire… pe furate. Aşa că – şi deja se vede şi din nesfârşirea cosmosului – şi falnicii „oameni politici” din „coaliţia de guvernare”, şi nu numai de pe acolo, fac fel de fel de calcule şi scenarii, băgând şi justiţia la înaintare (pe cine să-l scoată de penal, astfel punându-i tălpi, reformulez, cătuşe) şi, adio cursă electorală, cum să pună mâna pe putere, de la locale la Casa Poporului şi Palatul Cotroceni.

Şi, ca de obicei – vedeţi, năravul din fire n-are lecuire! – s-a pus în funcţiune moara promisiunilor… fără rezolvare (cele mai multe) că, asta e, gura nu doare, iar hârtia, dacă e vorba de presa tipărită şi de pliantele care abia de mai încap în căsuţele poştale, suportă orice. Şi toate aceste promisiuni şi angajamente mirabile în faţa electoratului, dacă le iei la bani mărunţi, descoperi că „oftează”… incertitudini.

Şi, uite-aşa, din incertitudini în incertitudini am ajuns la… înfrângerea naţiunii române. (Încă mai sper, şi nu numai eu, să nu ne înfrângă… înfrângerea finală). Acesta este adevărul în lumina sa cea mai crudă. Uitaţi-vă ce se întâmplă acum, cum „forţele politice” se bat ca să înhaţe Puterea. Le interesează soarta poporului pe care-l tot invocă, in absurdo, în discursul electoral? Nici pomeneală! Gândiţi-vă bine ce avem de făcut… la vot! O revoluţie, poate.