GEORGE COANDĂ

Cuprinşi cum suntem de vâltorile politice electorale, dar şi de zbuciumările supravieţuirii de fiecare zi într-o Românie din ce în ce mai absurdă, pas de a ne mai aminti şi de nişte momente istorice care ar merita toată luarea noastră aminte. Bref: atunci când uiţi de istorie, uiţi cine eşti ca naţiune şi rişti să fi acuzat de alţii de pe aiurea, cu rea intenţie şi interese perverse, că, dacă n-ai trecut, nu exişti. De pildă, târgoviştenii ar trebui să ştie, şi, în primul rând autotirităţile sunt cele chemate să-i pună în cunoştinţă de cauză organizând manifestări rememoratoare, şi nu numai acestea, dar şi instituţiile de cultură şi de învăţământ, cât şi Arhiepiscopia, că, în 2020, se împlinesc 720 de ani de existenţă creştină atestată documentar a oraşului Târgovişte. Repet, poate că voi fi receptat şi, dincolo de, cum spuneam, vâltorile politice electorale, celebrarea vârstei aproape milenare a cetăţii va fi marcată aşa cum se cuvine: se împlinesc 720 de ani de existenţă creştină atestată documentar a Târgoviştei. Şi ca să nu se zică acuzator că doar vreau să tulbur apele în an electoral, iată, invoc documentul. Este vorba de o menţionare care poate fi găsită în „Mănăstirea din Târgovişte a Sfântului Francisc cel însemnat cu sfintele semne”, o cronică inserată în „memorialul de călătorie”, redactat în limba latină, „Protocolli Privincial Bulgariae et Valahiai” (secolul XVIII) şi din care aflăm că „Târgoviştea a fost clădită de principele Radu Negru cam pe la anul 1300”. Este cunoscut faptul că mai avem o atestare documentară, tot dintr-un „memorial de călătorie”, al cavalerului cruciat bavarez Johann Schiltberger care, în drum spre Nicopole, unde în 1396 va fi avut loc o bătălie câştigată de sultanul Baiazid Ildîrîm, ne spune acesta că a trecut prin cele două capitale ale ţării Româneşti, Curtea de Argeş şi Târgovişte. Să fiu explicit, cavalerul cruciat pomenteşte postura de capitală a Târgoviştei, deci oraşul exista. Aşadar, documentul care atestă existenţa ca oraş a Târgoviştei încă de acum 720 de ani îl avem la îndemână, şi ne relevă un fapt esenţial: cetatea a apărut în peisajul urban al spaţiului românesc medieval în credinţă creştină atâta vreme cât menţionarea ei legată de existenţa aici a unui convent (mănăstire) franciscană în apropierea unor lăcaşuri de cult mai vechi, din perioada paleocreştină apostolică. Propun Consiliului Local şi Primăriei capitalei judeţului Dâmboviţa, pentru a nu fi ratat momentul, ca să proclame ANUL TÂRGOVIŞTEI 720 şi pe care să-l sărbătorească cu prilejul zilei municipiului. Ar fi un gest nu numai de omagiere binemeritată a acestei Cetăţi Eterne a românităţii, dar şi un gest patriotic, resubliniez, patriotic, de recuperare a unui moment istoric identitar şi care are darul să ne amintească faptul că Târgoviştea se apropie de vârsta sa milenară. Astfel, este de reţinut că Târgovi ştea, prin străvechimea sa, se află chiar în temeiul creştin al statalităţii româneşti.