dr. DAN LUCA

La peste 20 de ani de la eliberarea de sistemul totalitar, România are încă probleme în a percepe cu adevărat realităţile anului 2013. Închistaţi de dictatura comunistă, românul a pierdut sensul mobilităţii europene sau mondiale. Împinşi de oportunităţile oferite de globalizare, britanicul, olandezul, francezul şi alte naţii libere au căutat binele chiar şi departe de ţara lor.

Nimeni însă nu consideră că un olandez care lucrează la un contract pentru o firmă de extracţia petrolului în Rusia a plecat din ţară, neamţul care lucrează în sectorul financiar din New York nu a părăsit de fapt Germania. Ei au căutat să îşi pună în valoare calităţile de care dispun pentru a avea o viaţă mai bună unde s-a ivit oportunitatea. Avem şi noi astfel de exemple, de compatrioţi pe care cu greu poţi să-i închistezi într-un pătrăţel geografic.

Nadia Comăneci navighează fără probleme între Statele Unite şi România. A plecat Nadia din România? S-a intors? Da, a plecat din ţară pe vremea comuniştilor, dar acum e şi în ţară şi în afara ei, în acelaşi timp. Ion Ţiriac e la fel. E şi în ţară şi în loja de la Roland Garros, fără să îţi dai seama. Nu trebuie să ne mai mirăm că există străini care sunt surprinşi de frumuseţile ţării noastre şi decid să se instaleze la noi. E normal, asta înseamnă globalizarea şi sistemul rezultat.

Acel luxemburghez care are un camping lângă Mamaia, e similar cu alţi zeci de luxemburghezi care derulează afaceri asemănătoare în Spania, Portugalia, Grecia sau chiar Filipine. Chiar suntem aşa de uluiţi că un american trăieşte de 5 ani în România reprezentând multinaţionale pe plan mioritic? Păi dacă observăm că are un salar de 10.000 de dolari pe lună, parcă începem să mai venim de-acasă cu modul de gândire.

Acelaşi american va pleca la anul în China dacă vreo companie îi va propune să deruleze un contract acolo pentru 10.001 dolari lunar. Nu mai putem vorbi de români plecaţi şi români care au ales ˝să reziste în ţară˝, ˝sacrificându-se pentru ţară, că trebuie să facă şi asta cineva˝.

În momentul de faţă vorbim de români globalizaţi, care şi-au făcut curajul să încerce lumea largă, să îşi facă un rost pe alte meleaguri, să înveţe să gândească în alte limbi, să descopere cu adevărat ce înseamnă toleranţa culturală. Aceşti români îi întâlnim în Germania, în Spania, în Canada, Statele Unite şi chiar în Bruxelles. Ei nu sunt statici, acum sunt în Noua Zeelandă, mâine cu serviciul şi viaţa în Marea Britanie. Călătoresc, descoperă, acumulează cunoştinţe, sunt utili în locuri greu de imaginat.

Cunosc mii de astfel de români, implantaţi în firme farmaceutice din Brazilia, IT-işti la companii grele americane, oameni de finanţe în polul financiar londonez sau coordonând proiecte de infrastructură în Germania. Locuiesc de 16 ani în Belgia, dar nu am plecat din România. Doar în ultimele 12 luni am fost de 8 ori în ţară şi am călătorit în alte 15 ţări de pe trei continente. Sunt român şi român voi rămâne toată viaţa mea, chiar dacă soţia e olandeză, iar cei 3 copii pe care ii avem împreuna s-au născut în Belgia. Bun venit Românie în realităţile globalizării anului 2013!

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.