* „Scormonim” în sezonul 1997-98 să vedem cum şi de ce a retrogradat Chindia din Divizia A? Echipa se blocase pe locul 15, neretrogradabil. În acele momente de speranţă-limită, intervine exact cine nu trebuia, politicul

* Sub presiunea acestor intruşi nesăbuiţi, aflaţi sub „aureolă” de aleşi ai poporului, conducerea Chindiei, antrenorul şi jucătorii, nu-şi mai găsesc menirea şi puterea de a se salva de la retrogradare

* În acea ultimă etapă trebuia doar ca Dinamo să facă un egal cu Foresta. Indiferent cu cât pierdea Chindia la Reşiţa, târgoviştenii terminau pe locul 15. Numai că, Dinu Cornel uitase demult că Metalul a fost prima lui echipă

* A fost o retrogradare pe care o trăim şi azi (!), „rod” al luptei politice desfăşurată pe tărâmul nevinovat al fotbalului

VASILE NEAGU

De obicei, nu-mi prea îmi place să scriu despre momentele neplăcute ale fotbalului dâmbovi?ean, dar, dacă le evit, pe unde scot cămaşa în fa?a adevărului din... tolbă? Aşa că, să dăm o „pasă” înapoi, lungă de vreo 11 metri, pardon 11 ani. „Scormonim” în sezonul 1997-98 să vedem cum şi de ce a retrogradat Chindia din Divizia A? Un grăbit ar putea să spună că a fost efectul „exilului” la FC Argeş al antrenorului Silviu Dumitrescu şi al jucătorilor Iulian Chiriţă, Cristi Bălaşa, Sică Bârdeş, plus a preparatorul fizic Vasile Silaghi. În lotul Stelei evolua ca titular, Reghecampf. „Micul Ajax” devenise... mititel! Da, este adevărat, golurile lui Bârdeş (mai puţin ale lui Mutu) au dus Argeşul în cupe europene, în timp ce Chindia... Dar, acesta este un adevăr incomplet, partea grea a lui, a durerosului adevăr, a existat aici la Târgovişte.

Atac politic după o remiză acasă, cu FCM Bacău

În lotul Chindiei mai erau (încă) jucători valoroşi, precum Ghergu, Bogoi, Becheanu, Voicu, Ţermure, Toboşaru, Mieluşică, Glăvan sau Jilăveanu. Antrenorul Telu Stancu nu era „încorsetat” de lipsa jucătorilor cu experienţă, ba dimpotrivă. Şi totuşi, echipa se blocase pe locul 15, neretrogradabil. În acele momente de speranţă-limită, intervine exact cine nu trebuia, politicul. După un egal acasă, 1-1 cu FCM Bacău, de la prefect şi până la senatori, toată pleiada politică dâmboviţeană, s-a năpustit pe arbitrul Florin Chivulete, spunându-i: „Ai arbitrat ordinar. Vrem să te felicităm pentru modul „elegant” în care ai condus partida”.

Mascarada politicienilor dâmboviţeni ne-a costat scump

Apoi, gaşca politică a sunat la FRF, de unde a răspuns secretarul Adalbert Cassai. Senatorul Nicolae Dide îi spune: „Voi face un memoriu ca aceşti „cavaleri” să fie scoşi din arbitraj. Am fost pe sute de stadioane, dar un asemenea furt pe faţă nu am văzut. Cred că este vorba de banii lui Sechelariu”. Această ultimă frază mi-a atras în mod special atenţia, prin cuvintele „am fost pe sute de stadioane...”. Cum să pari credibil în faţa unui secretar de federaţie, când spui o asemenea minciună? Apoi, arbitrul Chivulete era proaspăt racolat în lotul FIFA. De fapt, el a declarat imediat: „Îmi pare rău că politicul se implică într-un asemenea hal, în fotbal. Dacă am greşit, voi fi sancţionat, dar eu cred că am arbitrat corect”. Şi opinia FRF-ului a fost făcută public. Această mascaradă a politicienilor dâmboviţeni, făcută pentru capital electoral, ne-a costat scump. În plus, Bacăul, nici cu victorie la Târgovişte nu putea părăsi locul 17 în acel moment. Da, Sechelariu făcea multe poltogării, am amintit şi noi de ele (cazul Moreni), dar de această dată a fost o răfuială politică fără nicio legătură cu fotbalul.

Târgoviştea a fost la mâna lui Cornel Dinu

Sub presiunea acestor intruşi nesăbuiţi, aflaţi sub „aureolă” de aleşi ai poporului, conducerea Chindiei, antrenorul şi jucătorii, nu-şi mai găsesc menirea şi puterea de a se salva de la retrogradare. Această evitare ar fi fost posibilă în etapa a 34-a, când Târgoviştea a fost la mâna lui Cornel Dinu. Un cotidian sportiv scria mare, roşu pe alb: „Chindia, la mâna târgovişteanului Dinu”. În acea ultimă etapă trebuia doar ca Dinamo să facă un egal cu Foresta. Indiferent cu cât pierdea Chindia la Reşiţa, târgoviştenii terminau pe locul 15. Numai că, Dinu uitase demult că Metalul a fost prima lui echipă. Şi pentru că, oricum nu mai avea şanse cu Dinamo la titlu, a cedat la Fălticeni cu 3-1. Aşa s-a făcut „rocadă” între Chindia şi Foresta. A fost o retrogradare pe care o trăim şi azi (!), „rod” al luptei politice desfăşurată pe tărâmul nevinovat al fotbalului.