COSTIN MIHAI

Prin 2014, un deputat, Tudor Ciuhodaru, a iniţiat un proiect de lege de susţinere a jurnalismului de investigaţie, prin care solicita ca ziariştii sau alte persoane care dezvăluie acte de corupţie să primească 2% din valoarea prejudiciului recuperat la bugetul de stat. Guvernul condus pe atunci de Victor Ponta a dat aviz nefavorabil, iar iniţiativa lui Ciuhodaru a murit din faşă. Opiniile au fost împărţite chiar şi în rândul jurnaliştilor de profil. Spre exemplu, Cătălin Tolontan, redactorul şef al Gazetei Sporturilor, a etichetat iniţiativa drept o eroare, motivând că jurnaliştii nu sunt recuperatori, tocmai pentru că datoria lor este de a informa publicul. În opinia lui Tudor Ciuhodaru, dar şi a multor condeie din presa românească, constituirea unui fond special pentru jurnalismul de investigaţie reprezenta un instrument de luptă împotriva corupţiei instituţionalizate şi limitarea presiunii politicului în activitatea jurnalistică. Anchetele de presă sunt cele mai riscante şi tot mai puţini jurnalişti apelează la ele. Poate că ideea unei recompense dintr-un fond special nu era tocmai rea, ţinând cont de procentul mic (2%), dar şi de greutăţile pe care le întâmpină lumea presei. Unde salariile sunt modeste şi achitate cu întârziere, în multe dintre cazuri. Pentru a supravieţui, jurnali ştii sunt tentaţi mai degrabă să obţină un contract de publicitate, oricât ar fi el de mic, decât să pătrundă cu o anchetă pe anumite subiecte. Şi nu-s de condamnat. Cu puţine excepţii, reprezentate de ziariştii de calibru naţional, ceilalţi abia îşi duc traiul. Să nu credeţi că explozia de publicaţii online înseamnă şi prosperitate de nişă. Din păcate, pentru unii dintre noi jurnalismul tinde să devină doar o pasiune, un hobby, la care apelăm doar atunci când găsim timp sau simţim nevoia să transmitem un mesaj public. E tot mai greu să te dezvolţi personal dintr-un job de presă, motiv pentru care mulţi ziarişti de calitate au migrat către alte domenii sau în alte ţări. Cât despre jurnalismul de investigaţie, tare mi-e teamă că va deraia. Redacţiile nu-şi mai permit să protejeze financiar un om de profil. Care, uneori, se transformă în altceva decât într-un jurnalist de investigaţie. Ori se expune aşa de tare, încât ajunge la un final neplăcut. Fenomenul însă nu va muri, pentru că, pe reţelele de socializare, toţi au devenit mici jurnalişti, pamfletari sau justiţiari.