DR. DAN LUCA

În ultimele luni s-au lansat tot felul de discuţii legate de viitoarea Agendă UE, dacă aceasta mai poate cuprinde şi altceva în afară de europarlamentare sau Rusia. Ce se va întâmpla după alegerea noilor eurodeputaţi în luna mai? Rezultatul va influenţa componenţa următoarei Comisii Europene şi numele viitorului şef al Executivului european – care ar putea fi Juncker (PPE) sau Schulz (PSE).

Dar după ce vom cunoaşte cine ne va reprezenta la Bruxelles? Era lesne de estimat că Energia Europeană va domina agenda, semnale fiind înainte chiar de criza ucrainiană. La European Business Summitul din primăvara lui 2013 elementul central a fost cel al energiei şi al preţul acesteia.

Şi istoric vorbind, să ne reamintim de Tratatul de la Paris din 1951, baza constituirii Uniunii Europene, tot pe fond energetic a fost semnat (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului). Polonia lansa recent ideea constituirii Uniunii Europene a Energiei, ce ar determina de asemenea şi înfiinţarea unei entităţi comune care să asigure aprovizionarea cu resurse energetice a tuturor celor 28 de state membre.

Aceeaşi Polonie, care joacă perfect în „Triunghiul Weimar”, alături de Franţa şi Germania. Trebuie să mă opresc şi asupra României. Dacă Polonia este văzută ca a 6-a putere europeană, şi joacă tare, nu acelaşi lucru se poate spune despre România, care nu îi urmează la acest capitol.

Din păcate nu avem în discursul public – politic – din România o abordare inclusivă. Vorbim încă de noi şi ei – România şi UE. Impactul prezenţei româneşti este încă insular, nesustenabil. Sectorial, România joacă.

În dosarul Energiei stăm bine. Doar Centrul Român al Energiei organizează evenimente cu vizibilitate la Bruxelles, următorul fiind programat pentru 10 iunie 2014. Insist pe potenţialul energetic al României, şi chiar pe posibilitatea obţinerii unui mandat de comisar european în acest dosar. Pe agenda UE apar numeroase ricoşeuri, inclusiv pentru România.

Putem vorbi despre Republica Moldova, pe care s-ar putea să o avem membră a Uniunii Europene în 2019, an în care coincidenţa face ca România să deţină mandatul la preşedinţia rotativă a UE. Sunt probleme precum încălzirea globală, foametea, sărăcia etc, care nu se pot soluţiona prin implicarea individuală a statelor, ci doar prin conciliere şi cooperare.

De asemenea, în dezbaterile legate de contextul economic actual, este foarte des folosit termenul de liberalizare a comerţului sau a liberului schimb. Luând în calcul toate acestea, se conştientizează tot mai mult nevoia reglementărilor extinse dincolo de graniţele statelor-naţiune, dar şi dincolo de legislaţia europeană. Cert e că vom trăi “reforme” semnificative, noi, dar mai ales copiii noştri.

Controverse există şi sunt normale într-un an electoral, euroscepticismul este ceva real, însă de ceea ce trebuie să fim conştienţi este că, pe lângă faptul că în urma alegerilor europene se va decide cine va conduce Parlamentul European, Comisia Europeană, se va decide de fapt ce se va întâmpla în următorii 10-15 ani la nivel european.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxellesul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele „Casei Europei” Bruxelles.