VASILE NEAGU

Cum, altfel, să denumim zgârcenia aceasta din fotbalul dâmbovițean, decât parcimonie? De la SuperLiga, unde Chindia suferă atât de mult, trecând prin Liga a 3-a, unde Flacăra și Pucioasa sunt în partea doua a clasamentului, și până la ligile campionatului județean, unde mai mult se strigă decât se joacă, totul seamănă cu o economie dusă la extrem, lipsită de fructele fotbalului adevărat, care sunt punctele. În timp ce unora, chiar din executivul Chindiei, le arde de glumă, tocmai înaintea meciului cu Rapid, și când se încearcă o lansare de salvare cu o conducere tehnică nouă, altora, adică suporterilor Chindiei, teama de a nu pierde și acest meci le-a cuprins întreaga ființă.

Păi de glumit nu e greu, și eu pot să spun că punctele târgoviștenilor (3), înmulțite cu 8, le egalează pe cele ale Rapidului (24), dar cu asta nu alungăm sărăcia și zgârcenia din casă. Să așteptăm, totuși, până luni, poate mai îndulcim această parcimonie. Aproape că uitasem de meciul din Cupa României, cu Steaua, care reprezintă debutul celor doi antrenori, Toni Petrea și Cristian Țermure, binevenit pentru o verificare serioasă a echipei. Coborâm în Liga a 3-a, Grupa 4, o serie cu tentă rurală. Deși au existat câteva pâlpâiri pe la Moreni, și zgomote pe la Pucioasa, totul a intrat în normalul ultimilor ani. Ambițiile de la fiecare început de sezon, solide, se fărâmițează după câteva etape, mai academic spus, se triturează.

Dacă din 10 echipe, dâmbovițenele sunt pe locurile 6 și 7, 7 puncte Pucioasa și 6 puncte Flacăra, după 5 etape, tot sărăcie se numește și asta, indiferent în fața cui ai câștigat aceste puncte. Iar un meci de Cupa României, pierdut la penalty-uri (lovituri de departajare), indiferent de spectaculozitatea lui, îți poate face mai mult rău decât bine. Așa a pățit Flacăra Moreni. Când liderul se numește Tunari, când în prima jumătate a clasamentului se găsesc echipe precum Popești-Leordeni sau Real Bradu, parcă imaginea unor orașe ca Pucioasa și Moreni este în suferință. Tot cu trâmbițe au început și ligile județene, mai ales a 4-a, unde pretențiile ar trebui să fie mai mari, dacă vrei să mai urci cu echipe în eșalonul trei. Numai că, și aici, ambițiile sunt mai mult extrafotbalistice.

Mă gândeam că orașul Fieni ar merita o echipă în Liga a 3-a. Dar meritul vine în conformitate cu realizările echipei. Una peste alta, cum se spune într-o propoziție de conchidere, fotbalul dâmbovițean trece printr-o mare criză, de sus și până jos. Nu prea ai pe cine lăuda!