LIVIU DOBRE

Nu vreau să fiu răutăcios, dar decizia conducerii Gloriei Mănești de a retrage echipa din campionat este una cât se poate de corectă și de normală, ținând cont de evenimentele neplăcute care au avut loc la meciul cu Runcu, când arbitrii au fost bătuți și umiliți. Echipa din Mănești nu se află la prima situație de acest gen, scandalurile și bătăile fiind frecvente la jocurile de pe teren propriu în sezoanele trecute.

De altfel, competitoarele o văd ca pe una dintre cele mai agresive formații din fotbalul județean. În ciuda sesizări publicate și a numeroaselor semnale de alarmă care s-au tras, nu s-au luat niciodată măsurile care se impuneau. Acum, cei de la Mănești au ales să părăsească de bună voie campionatul. Dacă au fost forțați sau nu, asta contează mai puțin. Cert este că fotbalul dâmbovițean mai scapă, să spun așa, de o echipă problematică. Nu mi-o luați în nume de rău, dar mereu am susținut că fair-play-ul este absolut obligatoriu în fotbal, ca în orice alt sport, iar cei care strică frumusețea lui nu au ce căuta în fenomen. Mai greșesc și arbitrii, așa cum greșesc toți oamenii, însă asta nu dă dreptul nimănui să-i înjure, să-i agreseze, să-i lovească sau să-i nenorocească. Ușor-ușor, poate rămân doar echipele care înțeleg că nu trebuie întrecută o anumită limită. Sunt mulți care comentează deciziile arbitrilor sau cărora le mai scapă câte o înjurătură ori care mai tachinează câte un adversar, dar nu e foarte deranjant, atâta timp cât nu devin agresivi și nu transformă terenul de fotbal într-un ring de box.