❚ Oficialul echipei din Promoţie Nord este nemulţumit de faptul că cei de la CCD nu i-au luat în seamă un memoriu, în care reclama mai multe nereguli, astfel că ni l-a oferit nouă spre publicare ❚ Secretarul CCD, Gheorghe Ionescu, susţine că nu s-a primit în ultima perioadă vreun memoriu de la echipa din Bezdead

COSTIN MIHAI

Astăzi ne vom opri la o nouă sesizare venită din partea cititorilor, mai precis a domnului Romulus Vlad, care susţine că este directorul tehnic al echipei de Liga a VI-a (Promoţie Nord), Voinţa Bezdead. Practic, domnia sa este nemulţumit de faptul că cei de la Comisia de Competiţii şi Disciplină din cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal Dâmboviţa, nu i-au luat în seamă un memoriu, în care reclama mai multe nereguli.

Secretarul CCD, Gheorghe Ionescu, susţine că nu s-a primit în ultima perioadă vreun memoriu de la echipa din Bezdead.

„În momentul în care cineva se adresează cu un memoriu către noi, documentul se înregistrează imediat şi primeşte un număr de înregistrare, iar noi îl analizăm şi apoi oferim un răspuns. Nici măcar nu-l cunosc pe acest domn Romulus Vlad, eu ştiu alţi oficiali ai Voinţei Bezdead. O fi lăsat memoriul la Anghelinu şi nu o mai fi apucat să ni-l dea, datorită problemelor de sănătate apărute”.

Oficialul echipei din Bezdead ne-a pus la dispoziţie acel memoriu, pe care îl vom prezenta integral.

Memoriu adresat Comisiei de Competiţii şi Disciplină

„Mă numesc Romulus Vlad, sunt directorul tehnic al echipei de fotbal A.S. VOINŢA BEZDEAD, echipă care activează în Liga a VI-a, Promoţie Nord. În numele jucătorilor şi conducătorilor A.S.Voinţa Bezdead vă relatez numai câteva aspecte cu care ne-am confruntat în ultimele meciuri. La meciul de la Şotânga, cu FCM 2 Târgovişte, am avut parte de o brigadă de arbitri total aservită gazdelor. La scorul de 1-0 pentru gazde, centralul (arbitru stagiar din Moreni), la o fază banală în preajma careului (se află la 2-3 m de fază), lasă jocul să continue. Tuşierul Soare Fl. (arbitru care nu se regăseşte în niciunul din loturile de arbitri afişate de CJA Dâmboviţa), la mare distanţă de faza cu pricina, ridică fanionul şi indică 11 m. CENTRALUL ÎNTOARCE FAZA ŞI ACORDĂ PENALTY. Se execută şi scorul devine 2-0. La acest scor bezdedenii înscriu şi se face 2-1. Imediat scăpăm pe contraatac şi după o cursă de aproape 20 m reuşim să înscriem pentru 2-2, dar intră în acţiune cel de-al doilea tuşier (Sandu Mihaela - şi ea inexistentă în loturile CJA) care, după ce mingea intră în poartă, ridică fanionul arătând ofsaid, ofsaid ce este validat de central. După o perioadă în care nu se mai joacă nimic, de la patronul Zotic, prin delegatul echipei, se cer încă 2 goluri. Aşa se şi întâmplă. Până la pauză scorul devine 4-1 pentru gazde. În pauza meciului mi-am permis, în mod cuviincios, să întreb arbitrul de ce a întors faza şi a acordat penalti. Răspuns: AŞA MI-A SPUS TUŞIERUL. Am continuat şi l-am rugat ca în repriză a II-a să lase jucătorii ambelor echipe să joace de la egal la egal, nu 12 la 11. A înţeles şi rezultatul până aproape de sfârşitul partidei a devenit 4-4, moment în care se rupe iarăşi echibrul de forţe (12 contra 11), gazdele înscriu, scorul devine 5-4, şi ca să fie sigur că nu se mai întâmplă ceva, fluieră cu 5 minute mai repede finalul meciului. Bezdeadul a pierdut, dar a pierdut frumos! Credeam că episodul ªotânga a fost un accident nefericit, dar a sosit 12 octombrie 2014, zi groaznică pentru noi. Imediat cum am sosit la Săcuieni, mi-au reapărut în minte unele episoade nu demult consumate: vizita comisiei pentru omologarea terenului de la Bezdead, iar singurul lucru care nu a corespuns a fost înălţimea porţilor (problemă uşor remediabilă). La Săcuieni nu ştiu ce a scris comisia în procesul verbal, dar imaginea de ansamblu prezenta un teren într-o înfundătură de zăvoi, fără gard de protecţie, fără cabine pentru jucători, o singură cale de acces (dus-întors), fără toaletă, fără oameni de ordine. Când am ajus la teren, a început să apară teama pentru siguranţa noastră şi a jucătorilor noştri. Din acest motiv ne-am grupat toată delegaţia într-un singur loc, microbuzele mai aproape de teren şi de singurul drum de acces şi am cerut tuturor să aibă un comportament pe cât posibil neprovocator. Într-o astfel de situaţie, ca să ne mai destindem, ne-am amintit de meciul din cupă cu Runcu, când dl arbitru Mălău, la o comportare mai zgomotoasă a antrenorului nostru, imediat l-a trimis în tribună. Întrebarea care a apărut pe buzele tuturor a fost: la Săcuieni unde îl trimite? Răspunsul: în zăvoi. Glumă, glumă, dar când a început meciul, a început TEROAREA. Cei din angrenajul echipei se mişcau odată cu mingea de la o poartă la alta (pe tuşă), aducând injurii şi adresând cuvinte obscene jucătorilor şi conducătorilor noştri, iar pe ai lor încurajându-i la joc violent. Lângă arbitrul de tuşă stă câte cineva (foarte rău) care-i indică ce să semnalizeze. Pe toată durata meciului atmosfera a fost aceeaşi: presiune pe jucători, presiune pe arbitri, TEROARE. La finalul partidei, când delegatul echipei a vrut să formuleze contestaţie, s-au strâns buluc în jurul lui, apostrofându-l în toate felurile. Mai mult, unul din jucătorii lor, parcă poreclit Mutu, a vrut să se urce în microbuzul nostru, pentru a-l lovi pe unul dintre jucătorii noştri. Dacă câştigam, nu aveam nicio şansă să plecăm zdraveni de la Săcuieni. Oare aşa se poate face performanţă? Am recurs la o astfel de contestaţie, pentru a evita un presupus conflict”.