COSMIN SAVA

Sportul dâmboviţean şi românesc a rămas mai sărac odată cu dispariţia lui Ioan Valerian, unul dintre cele mai importante nume ale baschetului românesc. Maestrul era şi va rămâne pentru mult timp cunoscut oamenilor care iubesc fenomenul baschetbalistic, are atât de multe realizări, încât numele lui nu va putea fi uitat niciodată. Însă nu doar rezultatele îl vor păstra în inimile noastre, ci şi modul lui de a gândi şi de a se comporta, un profesionist desăvârşit. Vorbim despre o adevărată legendă, unul dintre numele mari pe care le-a oferit judeţul nostru, un om care şi-a dedicat întreaga viaţă baschetului, iubirea lui cea mare. Din păcate, tot mai multe nume importante ne părăsesc, iar din spate nu prea mai vine nimic, sportul dâmboviţean e din ce în ce mai sărac. Sportivii aveau nevoie de îndrumători precum Ioan Valerian, pentru a se dezvolta atât profesional, cât şi uman, dovadă că foarte mulţi oameni şiau exprimat tristeţea faţă de nefericitul eveniment. Pe lângă performanţele sportive, lumea trebuie să fie conştientă că maestrul a modelat şi mulţi oameni, un lucru de apreciat. Cei din sportul dâmboviţean deja îi simt lipsa, sunt consţienţi ce valoare au pierdut, pentru că este clar că nu va mai fi cineva ca el în curând. Dar să nu ne întristăm, să ne bucurăm că am avut ocazia să îl vedem la treabă, să îi urmărim pasiunea şi să rămânem cu amintiri frumoase despre el. Probabil nimeni nu poate exprima în cuvinte durerea pe care o simte atunci când pierde pe cineva drag, şi suferinţa ne face umani. Sper ca familia maestrului să fie puterincă şi să treacă rapid peste această pierdere. Rămas bun, maestre!