❚ Târgoviştea fotbalistică a fost îndoliată pentru plecarea grăbită a unor simboluri precum Tică Gheorghe, Claudiu Sava şi Florin Grigore, ca să nu mai vorbim de „Prinţul din Trivale” ❚ Nu ştiu de ce nu se găseşte în Târgovişte un „spaţiu pentru amenajarea unei «Case a Fotbalului Târgoviştean»”. S-ar putea obţine de la colecţionari, documente, fotografii, însemne ale echipelor Metalul, CS şi Chindia, ziare şi reviste (precum şi alte publicaţii) care să ilustreze istoria fotbalului din Cetate

VASILE NEAGU

Motto: „Fotbalul are mai multe legende decât istoria” (Fellipe Scolari – antrenor Portugalia)

„... Dumitrache pătrunde spre careul târgoviştean, o fentă, dar atent, căpitanul Gheorghe respinge până în cercul de la centrul terenului, la Dobrin. Acesta preia pe piept, culcă balonul şi îl lansează, magistral, pe Florin Grigore. Cursă debordantă a proaspătului internaţional CS-ist, centrare..., Sava se înalţă şi... goool! Cei 15.000 de spectatori fac valuri...”. Această fază... imaginară vă propune un test de perspicacitate. Posibilitatea realităţii ei, la începutul anilor ’80, este foarte mare. Nimic nu surprinde, poate doar faptul că Gheorghe nu a... şters „puţin” glezna „Mopsului”! Şi totuşi secvenţa aceasta spune ceva... dureros de trist. Niciunul dintre „actorii” de mai sus nu mai sunt în viaţă! Se spune că fotbaliştii-simbol (şi nu există oraş sau echipă care să nu aibă astfel de oameni) nu mor, ci doar se... transferă la o echipă care se numeşte LEGENDĂ! În ultimii 15 ani, echipa aceasta şi-a mărit exagerat rândurile. Au urcat spre ea jucători care, acum, trebuia să fie antrenori sau, pentru liniştea lor, pensionari. Ştefănescu şi Crişan n-au apucat să vadă „farfuria zburătoare” care poartă numele fostului lor coleg „Oblemenco”. Dumitrache şi Hâldan n-au mai avut răbdare să vadă pe Dinamo într-o primăvară europeană. Mulţi dintre „mexicanii ’70” au închis ochii sub... privirile fostului lor antrenor Angelo Niculescu, cel care a... trăit şi pentru ei! Tătaru, Adamache, Dan Coe, Mocanu, Pescaru, Dobrin şi Dumitrache, iată nume legendare ale fotbalului românesc. Şi pentru că am amintit numele lui Dobrin, să revenim la „faza” de început. Târgoviştea fotbalistică a fost şi ea îndoliată pentru plecarea grăbită a unor simboluri precum Tică Gheorghe, Claudiu Sava şi Florin Grigore, ca să nu mai vorbim de „Prinţul din Trivale”, care nu a îndoliat doar cele două oraşe munteneşti, pentru care a jucat, ci întreaga ţară.

E nevoie de o Casă a Fotbalului Târgoviştean

Nu ştiu de ce nu se găseşte în Târgovişte un „spaţiu pentru amenajarea unei «Case a Fotbalului Târgoviştean»”. S-ar putea obţine de la colecţionari, documente, fotografii, însemne ale echipelor Metalul, CS şi Chindia, ziare şi reviste (precum şi alte publicaţii) care să ilustreze istoria fotbalului din Cetate. Ce plăcut ar fi să vedem tricouri ale unor jucători donate de rudele marilor dispăruţi, dar şi de la jucători în viaţă. Ar fi lucru mare să poţi cumpăra ilustrate cu autografe de la Ionel Pitaru, Decebal Neagu, Silviu Dumitrescu, Narcis Coman, Gheorghe Ene, Laurenţiu Reghekampf, Cristi Bălaşa, Sică Bârdeş, Cristi Cerchez, Georgian Honciu... În 2020 se vor împlini 60 de ani de la prima promovare a unei echipe târgoviştene în primul eşalon. Poate atunci vom avea echipă – cu stadion nou – în Liga I. Cele nouă prezenţe de până acum (Metalul – 1 sezon, CS – 6 sezoane şi Chindia – 2 sezoane) vor fi... unsprezece! O prezentare a lor, vizuală, ca într-un muzeu, ar fi nu doar ceva plăcut pentru suporteri, ci şi educativ. Sper ca această propunere să fie luată în seamă şi să avem, cât de curând, „CASA FOTBALULUI TÂRGOVIŞTEAN”. Personal, promit multe materiale de colecţie pe care le voi dona cu mare plăcere. Poate chiar, prin extindere către toate sporturile, să se facă o „Casă a Sportului Târgoviştean”. Dacă la capitolul publicistică fotbalul stă bine, mai ales prin monumentala lucrare a domnilor Alexandru şi Gabriel Boriga, „Istoria fotbalului târgoviştean” (care, între timp, necesită completări), prezentarea de obiecte de tip expozitiv lipseşte cu desăvârşire.

În alte părţi sunt muzee ale fotbalului

Sunt oraşe care nu mai au echipe nici în Liga a II-a, dar au astfel de muzee ale fotbalului (Râmnicu Vâlcea, Braşov, Bacău, Galaţi, Urziceni, Buzău etc.). Cunosc persoane care posedă chiar înregistrări după transmisiunile radio ale unor meciuri de la Târgovişte. Altele au colecţionat programe de meciuri şi bilete de intrare! N-ar fi păcat ca toate acestea să rămână ascunse prin sertare, precum zecile mele de albume? Ce înseamnă, până la urmă, o cameră mai mare într-o clădire cu acces public? Nu-i mare lucru. Nu avem certitudinea că mai există şi o CEALALTĂ LUME... FOTBALISTICĂ! Aşa că, AICI pe Pământ, unde fotbalul este la el acasă (de fapt, aici este... raiul lui), să-i adunăm pe marii lui pătimaşi, numiţi LEGENDE, de aici şi de dincolo, în „CASE ale amintirilor frumoase”! Târgoviştea are asemenea amintiri, dar, pentru înmănuncherea lor, este necesar un cuibuşor, ca suporteri şi jucători, de ieri, de azi şi de mâine. Un loc de unde să trimitem „mesaje” legendelor fotbalului târgoviştean care s-au grăbit să plece!