VASILE NEAGU

Acum, când supărarea pricinuită de retrogradarea echipei Chindia începe să se retragă într-un ungher, spre a sălășlui acolo până la o nouă promovare, tot felul de analize ne bântuie memoria, care mai de care, prin profunzimea lor, mai bizare. Se spune că, dacă n-ar exista uitarea, omul și-ar reduce viața la jumătate. În cazul de față, uitarea nu poate fi luată în calcul, din moment ce, săptămânal, ea este împrospătată cu prilejul fiecărei etape. Desigur, analizele noastre nu mai au niciun efect, doar că măresc semnele de întrebare. Prima, și cea mai logică analiză, ar fi aceea legată de valoarea echipei târgoviștene.

Avea Chindia capacitatea reală de a se menține în SuperLigă? Dacă ar fi ajuns, totuși, la baraj, cu Dinamo, ar fi putut supraviețui? La aceste întrebări nu trebuie să răspundem cu un optimism sufletesc, ci cu justificare. Echipa lui Toni Petrea nu mai juca aproape nimic, partida cu FC Voluntari fiind elocventă. În afara echipei CS Mioveni, doar FC Argeș a fost sub valoarea Chindiei (rezultatul cu Petrolul, 3-0, nu este concludent). După dezastrul suferit de echipa lui Vintilă pe Arena Natională, în prima manșă a barajului, se pune, logic, întrebarea: Chindia ce ar fi făcut? Cu siguranță, ar fi contat ambele meciuri, și ar fi fost înregistrat cel mai mare numar de spectatori raportat la o astfel de dublă. Dar, să nu ocolim răspunsul. Nu știm care ar fi fost deznodământul. Nu ar fi fost timp pentru o renaștere a Chindiei, iar fapul ca 8000 de suporteri sunt lângă tine, în jocul retur, nu garantează, așa cum s-a văzut în partida cu FC Voluntari, succesul. Așadar, singurele certitudini care ne rămân după această dureroasă retrogradare, sunt forma slabă a echipei noastre, subțirimea lotului și lipsa de profesionalism. Dacă aduci jucători de oriunde, numai pentră că sunt exotici, dacă ai dat cu piciorul în fund mai multor jucători autohtoni (Honciu, Ispas, Liviu Mihai), dacă nu îți aduni foștii juniori, care acum sunt fotbaliști adevărați pe la alte echipe (Dragoș Cernea este doar un exemplu), nu poți clădi o echipă cu rădăcini și postament stabil. Cât despre antrenori… E clar că valoarea scăzută a fotbalului românesc aici își are corespondentul. Dan Petrescu a dominat fotbalul românesc, pentru că este un antrenor profesionist.

În momentul în care Gică Hagi a acumulat experiență și ca antrenor, nu doar ca descoperitor de talente, „Bursucul” a fost detronat. Numai că Hagi visează și mănâncă fotbal. Majoritatea celorlalți antrenori trăiesc din inspirații de moment și ,,nebunii”, pe care nici ei nu și le înțeleg. Acesta este motivul pentru care nu le reeditează, decât rareori, așa cum a fost și cazul lui Toni Petrea. Antrenorul Chindiei are pe conștiință cel puțin trei înfrângeri, două provocate, parcă, intenționat. Sunt lungi și invizibile sforile, iar cei care le trag din asta trăiesc. Uitam de VAR, hoțul care ne -a furat și el multe 9 puncte. Adică, suficient ca echipa târgovișteană să retrogradeze.Cel mai mult m-au durut lacrimile lui Andrei Șerban, tânărul mijlocas al Chindiei, vărsate după meciul durerii cu năbădăioșii lui Ciobotariu. Băiatul acesta, născut la 31 octombrie 2000, are viitorul în față. Și, talentat cum este, ar avea loc în cel puțin jumătate din echipele SuperLigii. De ce a jucat Șerban atât de puțin în sezonul recent încheiat? Cu câte necunoscute rămânem după această tragedie fotbalistică!… Căci, răspunsuri nu are cina să ni le dea. ,,Călătorii” vin și pleacă, noi rămânem cu durerea și lacrimile. Mai renaște speranța? Sus capul, Șerbane, de tineri ca tine depinde soarta fotbalului târgovițtean. Tu nu trebuia să plângi, ei trebuiau să sufere. Dar lacrimile lor nu ar fi fost curate ca ale tale. Ție îți mulțumim!