Ialomița aduce o boare de aer „înmiresmat” cu zăpadă din Cheile Tătarului și, lămurit, nițel la Moroeni și Pietroșița, să-și mai îndulcească pătrunderea spre zarzării din jurul Cetății. Zbenguiala mielor mai durează puțin, și visul lor de a gusta iarba crudă a primăverii se va încheia înainte de a începe. Boarea aceasta vine din neozoic, numai că, pe vremurile acelea, viața nu era obsedată de nimic. Sau nu știm noi… darămite de fotbal.

Nici nu am scris câteva fraze și, gata, fotbal.  Păi și el, sportul rege, are nevoie acum, aici, pe Ialomița, de aerul „înmiresmat” de care am amintit. Și el este un joc al mieilor, cel mai frumos de pe acest pământ, dar supus jertfei. Da, tot ce este frumos pe această lume necesită eforturi mari pentru existență. Fotbalul nu face excepție, dimpotrivă. Un împătimit al acestui sport mi-a spus, recent, că dacă în orașul lui ar exista o echipă de primă divizie, s-ar considera cel mai fericit om din lume.

Din nefericire pentru el, localitatea respectivă, cam încă o dată cât Târgoviște, nu este decât în Liga a 3-a. Tot ce am amintit până acum este o fasonare a gândurilor noastre, conducători, antrenori, jucători și suporteri târgovișteni, pentru cele opt meciuri decisive care urmează în play-out-ul SuperLigii. A fost o introducere de fourierism pentru partida din 3 aprilie, ora 17.30, cu CS Mioveni, în deplasare.

Am făcut această introducere, cât un cuprins, pentru că am auzit unele declarații ale jucătorilor chindiiști (așpa cum este corect scris), că există o blocare, o lipsă de portanță în sânul echipei. O blocare mentală, după perioada lungă de semi și insuccese. O fi fost! Cu toate că, este greu de crezut, cum a putut Chindia să devină un limax, pentru o perioadă atât de lungă. Știm temperamentul ambilor antrenori, știm că echipa are resurse valorice, dar nu știm ce a provocat această sugrumare din ultimul timp.

Să fie clar, nu a fost vorba de neșansă, de o întâmplare, două. Nu, practic, Chindia nu a mai semănat cu originalul, așa cum am mai scris. Jocul echipei este haotic, lipsit de coerență și bazat doar pe minunile lui Neguț (nesprijinit, a ratat și convocarea la lotul național). Sunt, poate între timp lucrurile s-au mai schimbat, prea mulți jucători care nu-și stăpânesc posturile, deși sunt jucători cu o oarecare polivalență. Vine, deci, meciul cu CS Mioveni.

Despre importanța lui, nici nu mai este cazul să amintim. O victorie acolo, mai ales după nereușita din campionatul regular, ar pune echipa pe modului ei, și ar însemna primul vânt cu iz de primăvară fotbalistică la Târgoviște. Și, este posibil să fie așa. Toni Petrea are un motiv, pe care zilele acestea îl folosește, cu siguranță, la antrenamente. Epigraful nostru, pentru meciul cu CS Mioveni, nu este decât prologul revenirii acasă.