dr. DAN LUCA

Dacă la prima vedere am avea tendinţa să apreciem o infrastructură de invidiat ca fiind un etalon al ţărilor cu economie dezvoltată, realitatea este că asigurarea condiţiilor optime de transport este şi condiţia principală în atragerea investiţiilor. După ce am pierdut anii 1990, iar după 2000 ne-am mişcat cum am putut, acum nu mai este timp de pierdut dacă vrem să fructificăm oportunităţile economice ale deceniului.

Planul guvernamental recent anunţat ar trebui salutat. În primul rând, trebui să cheltuim eficient banii şi să absorbim cât mai mult din fondurile europene de profil.Totodată, trebuie să executăm masterplanul de transport, pentru a aduce investiţii stabile, pentru a oferi o dezvoltare predictibilă. În acelaşi timp, e necesar un echilibru între drumuri cu interes strategic pentru economie şi cele care favorizează dezvoltarea turismului.

Altfel, riscăm să fim defavorizaţi economic, pe fondul accesul dificil şi a drumurile de proastă calitate. În ceea ce priveşte priorităţile regionale, România are nevoie de o conexiune bună la drumurile vestice, dar în acelaşi timp de un drum de calitate spre Moldova şi un drum intern care să lege Nădlac de Constanţa. Raportat la Europa, „TEN-T” este cuvântul cheie.

Practic e vorba despre coridoarele europene, coloana vertebrală de transport a Europei. E important să fim bine conectaţi la această coloană, asta dacă nu vrem să ne fim doar o coastă de izbelişte. În fond, rolul TEN-T e tocmai promovarea creşterii economice şi competitivităţii, conectarea Estului cu Vestul.

Putem să facem dintr-un set de lucrări naţionale o adevărată reţea strategică europeană, pe 9 coridoare: două nord-sud, trei est-vest, patru diagonale. Aici sunt la bătaie fondurile de coeziune, pe care trebuie să le absorbim mai bine. Potrivit Comisiei Europene, finanţarea infrastructurii de transport se va tripla în perioada 2014-2020 până la 26 miliarde euro.

Este o oportunitate pe care România nu îşi poate permite să o scape, şi este important ca efortul să fie transpartinic, bazat pe viziune strategică în interes naţională şi nu pe tactica critică, de dragul oportunităţii politice. România este inclusă în două dintre cele nouă proiectele de infrastructură - coridoarele Rin-Dunăre şi Orient/Est-mediteranean.

Primul dintre aceste coridoare, Rin-Dunăre, va avea o axă principală formată din căile navigabile interioare Main şi Dunăre şi va lega regiunile centrale din jurul oraşelor Strasbourg şi Frankfurt, traversând sudul Germaniei spre Viena, Bratislava, Budapesta şi apoi Marea Neagră, de o ramura importantă ce porneşte de la Munchen spre Praga, Zilina, Kosice şi frontiera cu Ucraina.

Potrivit hărţii publicate de Comisia Europeană, coridorul va lega oraşele româneşti Timişoara, Arad, Braşov, Bucureşti, Craiova, Sulina şi Constanţa. Coridorul Orient/Est-mediteranean face legatura între Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră şi Mării Mediterane, optimizând utilizarea porturilor vizate şi a autostrăzilor maritime aferente.

În total în 2013 s-au deschis circulaţiei 108 km noi de autostradă, care se adaugă la cei 127 din 2012. Cu un procent de 50% finalizat din proiectul A4, asigurându-se legătura între autostrada existentă şi Portul Constanţa, un beneficiu pentru transportatori. Apropo de transportatori, aceştia, alături de reprezentanţii industriei am văzut că fac presiuni pentru orientarea spre anumite coridoare.

Importantă este dezbaterea în comun a tuturor factorilor implicaţi şi luarea celor mai bune decizii, consensul fiind în folosul ţării şi al cetăţeanului. În altă ordine de idei, dacă beneficiem cu adevărat de deblocarea Programului Operaţional Sectorial de Transport şi absorbim cât mai mulţi din banii europeni, românii vor avea drumurile mult aşteptate în următorii ani.

De asemenea, avem nevoie de proiecte mai puternice în regim de parteneriat public-privat, care să dezvolte exponenţial cei 632,8 km de autostrăzi, daţi în folosinţă din decembrie 2013 şi să contribuie la crearea de drumuri moderne pe noi trasee şi modernizarea celor de pe rutele deja existente.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România- UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.