❚ ,,Am încercat o perioadă cu baschetul, dar nu m-a atras foarte mult. Handbalul, în schimb, a fost pentru mine un fel de dragoste la prima vedere, un impact care m-a dominat imediat. În paralel, pentru o perioadă foarte scurtă, am practicat şi fotbalul” ❚ „De mică aveam un idol, Luminiţa Huţupan, şi mi-am spus în gând să ajung să joc cu ea sau împotriva ei. Mi-am îndeplinit acest vis, când am evoluat cu Slatina în Liga Naţională împotriva Oltchimului” ❚ ,,Timp de şase luni am evoluat accidentată, doar de dragul de a juca în Liga Naţională. Mi s-a descoperit şi o cangrenă acolo, iar doctorul m-a atenţionat că se putea ajunge la amputarea piciorului, dacă aş mai fi stat maxim o lună” ❚ ,,Nu-mi venea să cred că nu mai pot să joc, eram debusolată. La îndrumarea domnului Harabagiu, în urmă cu şapte ani, am decis să mă apuc de arbitraj” ❚ „Din păcate, handbalul e neglijat la noi în oraş. Şi eu m-am lovit de această problemă aici, când poate nu aveam bani nici pentru deplasări”

COSTIN MIHAI

,,Numele meu este Ina Stoica”, se recomandă cu o uşoară timiditate şi întinde o mână de femeie puternică. Are 29 de ani, este arbitru de handbal şi locuieşte în Târgovişte, unde a şi început să practice acest frumos sport, la CSŞ, cu Nadia Călinescu. ,,Am încercat o perioadă cu baschetul, dar nu m-a atras foarte mult. Handbalul, în schimb, a fost pentru mine un fel de dragoste la prima vedere, un impact care m-a dominat imediat. În paralel, pentru o perioadă foarte scurtă, am practicat şi fotbalul, cu domnul Gheorghe Tzitzeclis. De mică aveam un idol, Luminiţa Huţupan, şi mi-am spus în gând să ajung să joc cu ea sau împotriva ei. Mi-am îndeplinit acest vis, când am evoluat cu Slatina în Liga Naţională împotriva Oltchimului”. Este una dintre foarte puţinele dâmboviţence care au evoluat la nivelul primei ligi din handbalul românesc, fiind portar. ,,Nu mi-a plăcut niciodată să mă etalez, sunt o persoană modestă”.

Colegă de echipă cu Cristina Zamfir şi Lucia Marin

Pe timpul liceului s-a transferat la Muntenia Bucureşti, după care traseul sportiv a continuat la CSŞ Slatina, la recomandarea arbitrului internaţional Robert Harabagiu. Echipă cu care a şi promovat în Liga Naţională, unde a evoluat un an, alături de Cristina Zamfir şi Lucia Marin, până când o accidentare dureroasă i-a blocat ascensiunea. ,,Timp de şase luni am evoluat accidentată, doar de dragul de a juca în Liga Naţională. A fost un risc foarte mare, până în momentul în care nu am mai putut să merg şi am fost dusă de urgenţă la spital la Craiova. Mi s-a descoperit şi o cangrenă acolo, iar doctorul m-a atenţionat că se putea ajunge la amputarea piciorului, dacă aş mai fi stat maxim o lună. Am suferit o operaţie la tendonul lui Achile, însă pentru sport, pentru a juca şi pentru a fi acolo sus, am făcut toate aceste sacrificii. Cum tendonul a fost dezlipit de os, plus că s-a descoperit şi acea cangrenă, mi s-a transmis că e foarte periculos să mai continui cu handbalul de mare performanţă”.

,,Mă bucur că sunt multe echipe de juniori, handbalul are nevoie de copii”

După o lungă perioadă de recuperare, în care s-a deplasat inclusiv în scaun cu rotile, Ina Stoica a revenit la handbal, dar nu ca sportiv, ci ca arbitru. ,,Nu-mi venea să cred că nu mai pot să joc, eram debusolată. La îndrumarea domnului Harabagiu, în urmă cu şapte ani, am decis să mă apuc de arbitraj. Iniţial am fost pe Colegiul Dâmboviţa, cu sediul la Moreni, şi am făcut cuplu vreme de patru ani cu o altă târgovişteancă, Alina Mihai, tot o fostă handbalistă”. Rămasă fără partenera din acelaşi oraş, Ina s-a transferat pe Colegiul Argeş, unde formează o pereche cu Ionela Ghiţă. ,,Îmi place mult arbitrajul, dovadă că vin gratis de câte ori sunt chemată la meciurile de la Târgovişte, din diverse competiţii. Nu o să pot uita niciodată de unde am plecat. Din păcate, handbalul e neglijat la noi în oraş. Şi eu m-am lovit de această problemă aici, când poate nu aveam bani nici pentru deplasări”. Ina arbitrează la nivel de juniori, unde baremul este de 100 lei, însă a fost şi la jumătate, plus transport şi masă. Turneele sunt mai avantajoase, unde prinde şi câte trei-patru meciuri pe zi. ,,Mă bucur că sunt multe echipe de juniori, handbalul are nevoie de copii”.

Dorul de tată

Ina Stoica a intrat de cinci ani în învăţământ, iar acum este profesor de educaţie fizică şi sport la Şcoala Generală Cojasca. Nu ar putea trăi doar cu banii din arbitraj. Şi-a pierdut tatăl la 18 ani, moment care a marcat-o puternic. ,,Foarte mult timp m-am simţit vinovată, pentru că în acea zi nu am putut ajunge acasă, de la Bucureşti, să-mi mai văd o dată părintele. S-a dus strigându-mă pe mine, m-a marcat foarte puternic pierderea tatălui”, simte parcă nevoie să se descarce, iar ochii i se umezesc instantaneu. Ina Georgiana Stoica a plecat de jos şi a ajuns să joace în Liga Naţională de handbal, pentru ca la numai 21 de ani să abandoneze forţat cariera sportivă. Însă iubeşte aşa de tare handbalul, încât s-a îndreptat către arbitraj. Oare câţi mai iubesc handbalul în Târgovişte? Un sport care aici nu mai contează de decenii la un nivel important. Şi pentru asta am ţinut să vă prezentăm o poveste din handbal, povestea cu bucurii şi dureri a Inei Stoica.