dr. DAN LUCA

Analiştii anticipează o transformare semnificativă în ceea ce priveşte modul şi locul de producere a bunurilor din punct de vedere geografic. Tehnologiile comunicaţionale permit munca şi colaborarea de la distanţă între echipe, dar există şi o altă faţetă – dacă până recent companiile preferau să se mute în state cu mână de lucru ieftină, acest aspect va pierde din relevanţă treptat.

De ce? Producătorii preferă să se întoarcă pe pieţele bogate nu pentru că pretenţiile salariale ale chinezilor au crescut, ci pentru că vor să fie cât mai aproape de clienţii lor, ca să poată avea un răspuns rapid la orice modificare a cererii, şi este perfect justificat, dacă ne uităm la lista produselor complexe care se pot produce acum cu investiţie tot mai mică. Contextul actual în domeniul energetic şi tehnologia internet conduc omenirea spre a treia revoluţie industrială.

Prima revoluţie industrială, ce a avut loc în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XVIII-lea, odată cu mecanizarea industriei textile, a fost urmată de cea de-a doua revoluţie industrială de la începutul secolului al XX-lea, când Henry Ford a înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă.

Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia revoluţie industrială. Economistul Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului în care acest lucru va influenţa, nu doar domeniul economic, ci şi alte domenii - ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot.

Ceea ce este mai interesant este partajarea acesteia cu celălalt, precum într-un „internet al energiei”, la fel cum acum „share” acum on-line informaţiile. Rifkin explică care sunt principalii „stâlpi” pe care îşi fondează teoria celei de-a treia revoluţii industriale, cea care va crea mii de întreprinderi şi milioane de locuri de muncă, chiar dacă ne vine greu a crede, totul, într-o reordonare fundamentală a relaţiilor umane, în primul rând prin trecerea la energia regenerabilă.

Astfel, conform acestei viziuni, oameni, maşini, resurse naturale, linii de producţie, reţele logistice, obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare, şi, practic, orice alt aspect al vieţii economice şi sociale vor fi conectate prin senzori şi software pentru platforma celei de-a treia revoluţii industriale. Unele dintre cele mai importante companii de IT din lume sunt deja preocupate de a crea infrastructura pentru o treia revoluţie industrială, care să poată conecta cartiere, oraşe, regiuni, continente şi economia globală, în ceea ce observatorii din industrie numesc „reţele neuronale”, la nivel global.

Folosind tot mai puţin din resursele pământului, mai eficient şi productiv şi tendinţa de trecere la energiile regenerabile, este o trăsătură definitorie a epocii, la care se adaugă inventarea imprimantei 3D, cea care face posibilă chiar producţia de alimente, prin proiectarea tridimensională asistată de calculator. În oraşul Nijmegen din Olanda se produce deja mâncare realizată cu imprimanta 3D, livrată apoi în Germania pentru alimentaţia vârstnicilor.

Proiectul este susţinut cu fonduri de Comisia Europeană, iar cei 14 beneficiari provin din cinci state ale UE, care dezvoltă tehnologiile, produse şi serviciile. Cum revoluţia e deja aici, The Economist sugera cu ceva timp în urmă că dacă vor să fie utile, guvernele ar trebui să se concentreze asupra celor mai simple responsabilităţi: şcolirea forţei de muncă, reglementarea corectă şi acordarea de şanse egale pentru companiile din toate domeniile.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxellesul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele „Casei Europei˝ Bruxelles. Cei interesaţi de actualitatea europeană pot urmări mesajele zilnice postate pe blogul www.casaeuropei.blogspot.com.