❚ „La început m-a atras numai acest cuvânt: lupte. Şi mi-a plăcut că mă luptam numai cu băieţi, m-a ajutat foarte mult” ❚ „Emoţiile provin din faptul că la lupte orice secundă de neatenţie te poate costa foarte mult, orice greşeală devine decisivă. E foarte important să-ţi stăpâneşti aceste emoţii” ❚ „Cea mai mare satisfacţie am trăit-o când a ieşit Maria Cioclea campioană europeană. M-am bucurat aşa de tare, ca şi când aş fi câştigat eu medalia de aur”

COSTIN MIHAI

Toată lumea vorbeşte în această perioadă despre fenomenul Maria Cioclea, campioana Europei la lupte cadeţi, medaliată cu bronz la Mondiale şi declarată sportivul ultimilor doi ani la nivel judeţean. La secţia de lupte a Clubului Sportiv Şcolar Târgovişte, sub comanda maestrului Cornel Cornea, mai sunt şi alte produse de valoare. Ca Diana Vlăsceanu, campioană naţională la cadeţi, la CSŞ-uri şi LPS-uri, la lupte pe plajă (juniori) dar şi medaliată cu argint în 2016 la Cupa României. A participat şi la Campionatul European, fără să ajungă la medalii. Sunt rezultate importante pentru sportiva născută la Călăraşi pe 10 august 1999, cu o poveste interesantă. Diana şi-a luat de mică viaţa în piept şi a ales să-l urmeze pe profesorul Cornel Cornea la Târgovişte, unde a început să culeagă laurii performanţei. Dar ştie că potenţialul său este cu mult mai mare şi speră să o concureze la nivelul rezultatelor pe colega ei, Maria Cioclea.

„Prima am acceptat când s-a făcut selecţia pentru lupte”

Rep.: Diana, cum au intrat luptele în viaţa ta?

- Eram foarte mică, acasă la mine, la Călăraşi, când au venit doi antrenori la şcoală şi au întrebat cine vrea să practice lupte. Prima am acceptat, însă ne-am strâns vreo 200 de persoane, într-o sală micuţă. Pe parcurs am rămas din ce în ce mai puţini, iar eu eram singura fată. Era ceva distanţă de la mine de acasă până la sală, însă mergeam singurică, cu bicicleta. De multe ori găseam sala închisă, pentru că era viscol sau ploaie, dar tot ajungeam până acolo, să mă conving dacă se fac sau nu antrenamente. Eu de la 5 ani plecam singură de acasă, mergeam la bunica mea cu microbuzul, la ţară. Am avut dintotdeauna părinţi înţelegători, care mi-au lăsat libertatea să fac ce-mi place.

Rep.: De ce lupte şi nu un alt sport?

- La început m-a atras numai acest cuvânt: lupte. Şi mi-a plăcut că mă luptam numai cu băieţi, m-a ajutat foarte mult.

Rep.: La Târgovişte cum ai ajuns?

- Fostul meu antrenor de la Călăraşi îl cunoştea pe domnul profesor Cornel Cornea, care m-a văzut la câteva concursuri amicale şi aşa am ajuns aici. În primii ani la Târgovişte, abia aşteptam să plec acasă, însă acum e invers. Abia aştept să revin de acasă, pentru că mi se face dor de colegi, de domnul profesor, de lupte.

Rep.: Până unde speri să ajungi cu luptele?

- Îmi primul rând mi-aş dori să iau o medalie la Europene şi la Mondiale, iar apoi şi mai departe, la Olimpiadă.

Procedeele favorite: tur de cap şi morişca

Rep.: Ce crezi tu că are Maria Cioclea în plus faţă de tine?

- Mult mai mult curaj. Noi suntem două persoane cu caractere diferite. Eu sunt mai slabă de înger, iar ea e mai tare şi probabil mai ambiţioasă, chiar nu-i pasă orice i s-ar spune.

Rep.: Care ar fi procedeele tale favorite?

- La început a fost tur de cap şi numai asta făceam. Ţin minte înaintea unui concurs că domnul profesor mi-a spus să nu mai încerc acest procedeu, însă eu tot acolo m-am băgat. Apoi am intrat în alte procedee, iar acum îmi place morişca.

Rep.: Sunt emoţii la concursurile importante?

- Foarte mari, mai ales la concursurile internaţionale. Însă eu am emoţii şi la naţionale, chiar şi în faţa unei adversare care ştiu că s-a apucat ieri de lupte. Emoţiile provin din faptul că la lupte orice secundă de neatenţie te poate costa foarte mult, orice greşeală devine decisivă. E foarte important să-ţi stăpâneşti aceste emoţii. Spre exemplu, eu nu am putut să o fac la ultimele Europene, unde am avut emoţii aşa de mari, încât am pierdut totul. Nu pot să vă explic câte emoţii sunt într-un meci important, în acele două minute de luptă.

Rep.: Care a fost cea mai mare satisfacţie pe care ţi-a oferit-o acest sport?

- Ca să vă spun sincer, atunci când a ieşit Maria Cioclea campioană europeană. M-am bucurat aşa de tare, ca şi când aş fi câştigat eu medalia de aur. Foarte tare m-am bucurat şi când am devenit campioană la cadeţi, pentru că nu se aştepta nimeni, nici măcar eu.

Rep.: Te rog să transmiţi public ce dorinţe aveţi voi, cei de la lupte!

- Aş vrea ca cei de la Federaţie să ne ofere premieri şi să ne ajute mai mult în programul de pregătire, chiar şi cu nişte cantonamente.