Un nou master axat pe Comunicare Digitală și Inovare a fost lansat anul trecut de către SNSPA, iar acum am ajuns la a doua ediţie. Este cu siguranţă printre puținele mastere pe acest nou subiect pe plan european.

Segmentul media este în expansiune la nivel european! În 2014, sectoarele culturale și creative (CCS), din care face parte sectorul media, au reprezentat peste 4% din PIB-ul total european, comparabil cu sectoare precum ICT și sectorul HoReCa.

Mă bucur să mă alătur prestigiosului colectiv academic bucureştean cu un curs de semestru axat pe antreprenoriatul media și inovare. Obiectivul principal al cursului este inițierea studenților în domeniul antreprenoriatului aplicat în media UE în contextul exploziei tehnologice și al disfuncționalităților financiare din cadrul sistemului media clasic.

Într-o lume atât de dinamică e normal ca şi presa să îşi trimită reprezentanţii. Bruxelles-ul este al doilea pol de presă din lume, după Washington, D.C., dacă luăm în considerare numărul de ziarişti care îşi desfăşoară activitatea în acest oraş. În jur de 1.000 sunt acreditaţi la Comisia Europeană.

Datorită complexității subiectelor, dar și a diverselor interese de reprezentare, e dificil să avem o transparență totală a proceselor de decizie. Acestã fluiditate nu poate să fie asigurată de instituții, din motive ușor de dedus. Aici apare ca și catalizator un segment de presă greu de încadrat în echişierul mediei europene. Este o presă a UE, care realizează un liant între cele 3 surse principale: instituțional, business și societate civilă. Vorbim aici de ziariști care înțeleg mecanismul institional european, stakeholderii unei politici sectoriale și urmăresc constant agenda publică europeană.

E tot mai multă nevoie de această atitudine constructivă în media. Desigur, pare plictisitor și nu este nimic senzațional, dar UE nu înseamnă doar temele mari ale politicii externe. Lumea afacerilor europene este locul de desfășurare a unei activități laborioase, prin care aleși și funcționari europeni încearcă fără glorie mediatică să contribuie prin legislație și politici la ameliorarea vieții noastre și a familiilor noastre.

Atât în Uniunea Europeană, cât și în România, există un cadru formalizat și complex în care se derulează comunicarea dintre diferiții stakeholderi și instituții, unele organizații făcând parte din structuri consultative permanente ce funcționează în cadrul administrației.

Există însă diferențe semnificative între România și UE în ceea ce privește intensitatea și calitatea comunicării între administrație și stakeholderi, dar și cu privire la capacitatea și disponibilitatea acestora de a susține dialogul pe termen lung.