În 1991, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, de altminteri o formă reşapantă a Rusiei ţaristo-imperiale, a dispărut, s-ar putea zice, pe mâna rusească, aia a comunismului bolşevic, metamorfozat (oare cu de la sine putere?) în capitalist autocratic Boris Elţîn.

Şi care, tot cu mână rusească, de fapt, o gheară de diavol, se încearcă a fi reanimat în graniţele fostei Uniuni Sovietice, deocamdată pe partea europeană ucraineană (slavă), într-o primă etapă în care a lansat un război genocidar, şi românească (+Rep. Moldova) într-o a doua etapă, apoi şi a „ţărilor baltice” în următoarele etape.

Până aici nu am spus nimic nou. Acest dor toxic, asasin, al unui „criminal împotriva umanităţii” (cum l-a declarat Curtea de la Haga), care răspunde la numele odios Vladimir Vladimirovici Putin, de a aduce înapoi mortul de la groapa istoriei/ „imperiul răului” pe harta politico-statală a lumii, riscă să transforme planeta într-un cimitir nuclear.

Însă până atunci, pământul românesc dintre Prut şi Nistru, aşa-numita Republică Moldova, o creaţie absurdă (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) a demonicului I.V. Stalin, este, cu iminenţă, în primejdie de moarte. Ţarul de la Kremlin, autoproclamat pentru a cincea oară preşedinte al Federaţiei Ruse, după ce şi-a asasinat şi înlăturat prin şantaj concurenţii la înalta funcţie, este ferm hotărât, cu preţul unui înfiorător genocid, cel ucrainean, şi al celui românesc în Basarabia – reiterez, iminent – să înstăpânească din nou „imperiul sălbatic” la Gurile Dunării.

(va urma)